AfterSchool – un altfel de proiect educațional

Ca educator, nu poți fi indiferent când dai de câte un proiect educațional bun, despre care știi că are potențial. Până la urmă ce înseamnă un proiect educațional bun? Aș putea răspunde astfel: un proiect educațional bun este acela care reușește să-i facă pe elevi – căci pentru ei sunt aceste proiecte, nu? – să-și valorifice potențialul creativ. Acel potențial care, în sistemul educațional clasic, zace în stare latentă și care așteaptă doar momentul prielnic pentru a ieși la suprafață. Despre un astfel de proiect, capabil să-i scoată pe elevi, dar și pe profesori, din bula lor de confort, vreau să scriu în cele ce urmează. Este vorba despre proiectul ”AfterSchool” implementat de Asociația Culturală AltIași, bazat pe desenele cunoscutului artist Dan Perjovschi.
”AfterSchool” reprezintă un proiect ambițios de accesibilizare și democratizare a artei contemporane și are la bază un kit expozițional sub forma unui ziar A3 cu 32 de pagini. Scopul declarat este acela de a aduce în agenda publică a stării educației artistice din școli.
Un exemplar din ziarul AfterSchool a ajuns și la Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău, așa cum cred că a ajuns în mai toate școlile. Inițiatorii proiectului și-au propus ca acest ziar – manifest să ajungă în toate cele aproximativ 6300 de școli. Aparent, e un ziar plin de ”mâzgăleli”, desene simple sau complexe (depinde cum le vezi), aparent neterminate. Uitându-te mai atent, îți dai seama că artistul Dan Perjovschi nu face altceva decât lansează idei ce pot fi dezbătute de către elevi, coordonați desigur de un profesor ”open mind” care are doar rolul de moderator al unui ”debate”. Exact ce duce lipsă sistemul românesc de învățământ actual…


Temele propuse pentru a fi dezbătute sunt dintre cele mai diverse: arta contemporană, relația artist-cetățean, problemele globale, Viața, generația tânără, dragoste și sexualitate, antiteza bogat-sărac, pandemia, libertatea de expresie, cetățenie responsabilă, educație, România și Europa, globalizare sau umanitate.
Pentru fiecare temă propusă, se poate ține câte o lecție de ”dirigenție”. Am pus ghilimele intenționat pentru că, deși nu-mi place termenul, el este adânc înrădăcinat în mentalul profesorilor, așa că am să-l folosesc ca atare. Pe fiecare desen se pot purta nenumărate discuții, elevii sunt invitați astfel să se exprime liber. De altfel chiar acesta este și îndemnul celor care au dat viață acestui proiect: ”Creează! Pune pe perete o pagină-subiect și de jur împrejur lipiți desenele voastre. Colorați ziarul. Rupeți paginile și lipiți-le pe perete așa cum vreți voi, în linii talmeș-balmeș, grilă, una peste alta. faceți câte un vapor din fiecare pagină și apoi transformați clasa într-un ocean.”
Practic sunt doar câteva din modalitățile prin care se pot folosi desenele. Din păcate, situația pandemică a golit școlile, elevii și profesorii sunt cu toții în on-line. Însă și în acest context, proiectul poate fi implementat, desigur, în varianta on-line. Așa cum mai toată activitatea s-a mutat în mediul virtual, inclusiv cea a muzeelor sau galeriilor de artă, și noi putem continua educația (deși nu cu aceleași rezultate). Rămâne doar ca profesorii să-și asume acest rol, de moderator al unor dezbateri pe temele propuse.


Așa cum spuneam, toate desenele sunt semnate de Dan Perjovschi. Iată prezentarea făcută acestuia de către inițiatorii proiectului: ”Dan Perjovschi este un artist român care desenează (aparent copilărește) pe zidurile și ferestrele muzeelor de artă din toată lumea. Din Londra în Köln, din New York la San Paolo, din Hong Kong în Jakarta și din Sibiu la Berlin. Acum și în școala dvs. El tratează cu umor (ce-i ălă?) și cu ironie (Ce-i aia?) subiecte locale sau globale din politică, cultură, societate, viața de zi cu zi etc. Dan a făcut peste 1000 de expoziții. Uau! Un artist harnic.”
Frumoasă este și definiția dată artei și artistului: ”Arta pune întrebări, răscolește, schimbă felul în care vedem lumea. Arta este o oglindă 3 spre 4 D. Artistul e un om de știință! (Știința culorilor, formelor, liniilor, conceptelor, sensibilității și a adevărului). Pam, pam!”
Și cum o imagine face cât o mie de cuvinte, nu ne rămâne decât să ne lăsăm antrenați în jocul propus de artist. Profesori și elevi deopotrivă!
Mirel Matyas
(Material publicat pe http://mirel-matyas.blogspot.ro)

Alte articole

Leave a Comment