Acum 80 de ani, la 1 septembrie 1939, a izbucnit al Doilea Război Mondial

A fost cel mai pustiitor război din istoria omenirii, cu cele mai multe victime din rândurile populaţiei civile şi cu cele mai multe state implicate. Războiul a fost declanşat în Europa de către europeni, şi aici a cauzat cele mai multe distrugeri şi suferinţe. Pe lângă altele, o consecinţă a războiului a fost decăderea, slăbirea Europei noastre.
Principala cauză a războiului a constat în faptul că Germania nazistă (hitleristă) a încălcat în mod sistematic tratatul de pace de la Versailles, iar democraţiile occidentale – Anglia, Franţa şi SUA au tolerat acest fapt din diverse motive. Aceste evenimente au pregătit terenul pentru ziua de 1 septembrie 1939.
E bine de reţinut că lui Adolf Hitler i-au fost destui doar şase ani şi jumătate ca din ianuarie 1933, de când a devenit cancelarul Germaniei, să tureze la maximum maşina de război germană, cu asistenţa, chiar cu ajutorul statelor occidentale.
Când în 1935 Germania lui Hitler a introdus serviciul militar obligatoriu (contrar prevederilor tratatului de pace) şi a decis să sporească efectivele armatei cu 500.000 de persoane, marile puteri au protestat foarte palid şi s-au resemnat foarte rapid. Contrar, peste câteva luni, Anglia va încheia un acord cu Germania, prin care se permitea germanilor să-şi refacă flota de război, cu condiţia să nu depăşească 35 % din flota engleză. În anul următor, Germania a ocupat zona renană demilitarizată, iar francezii dau din umeri şi englezii recunosc cu jumătate de gură că este dreptul lor, că teritoriul respectiv aparţine Germaniei.
Urmează acapararea Austriei în martie 1938, iar în toamna aceluiaşi an, prin Acordul de la München, Cehoslovacia este obligată, cu asistenţa premierilor Chamberlain (Marea Britanie) şi Daladier (Franţa), să cedeze zona sudetă tot Germaniei. În primăvara anului 1939 resturile Cehoslovaciei vor fi sfâşiate, practic această ţară va dispărea de pe harta continentului.
În vara aceluiaşi an se poartă unele tratative între Rusia Sovietică şi Anglia-Franţa. Dar părţilor le lipseşte încrederea necesară. Germania propune un tratat de neagresiune lui Stalin, care se va finaliza pe 23 august 1939, sub forma cunoscutului Pact Molotov-Ribbentrop. Practic, prin acest tratat Hitler şi Stalin vor împărţii între ei estul şi centrul Europei, fiind vizată direct şi România, cum se va vedea în anul 1940…
Planurile fiind făcute, nu trebuia decât doar o săptămână, ca pe 1 septembrie 1939 – adică acum 80 de ani – Germania să invadeze Polonia, declanşând al II-lea Război Mondial. Franţa şi Anglia, după unele tatonări, la 3 septembrie vor declara război Germaniei, dar practic nu o vor ataca direct…
Polonia va încerca să se apere, dar nu are şanse reale de supravieţuire, în faţa colosului militar nazist. Mai mult, la 17 septembrie şi Uniunea Sovietică va ataca Polonia aflată în agonie, şi astfel până la sfârşitul lunii septembrie Polonia va dispărea de pe harta Europei: va fi împărţită între Germania şi URSS, tocmai conform pactului Molotov-Ribbentrop.
Războiul fulger preconizat de Hitler a avut succes şi va mai funcţiona şi în următorii doi ani:
– În 1940 Germania va cuceri Danemarca, Olanda, Belgia, Norvegia şi, ce surpriză, Franţa!
– În 1941 Hitler se orientează spre est, desfiinţând Iugoslavia și cucerind Grecia.
– La 22 iunie 1941 Germania şi aliaţii („sateliţii”, printre care şi România), vor ataca URSS, cu toate că pactul germano – sovietic din 1939 era încheiat pentru 10 ani. De această dată Stalin „a rămas cu buze umflate”. Aşa păţeşte cine crede în cuvântul unui trişor sau dictator, de genul lui Hitler. Practic, până la bătălia de la Stalingrad din 1942, Germania obţine succese surprinzătoare pe frontul sovietic.
În perioada 1941-1942 Adolf Hitler se afla la maximă influenţă şi cel mai aproape de a realiza planul său de dominare a lumii întregi. Din fericire, acest plan s-a dovedit a fi un castel de nisip sau cum caricaturistul spunea – o cetate construită din cărţi de joc. Omenirea a mai suferit încă trei ani, până ce Germania şi celelalte state fasciste vor fi înfrânte în 1945.
Cred că mai sunt – e drept din ce în ce mai puţini – martori care au cunoscut ororile acelui război izbucnit acum 80 de ani. Fiecare dintre noi avem (sau am avut) bunici, străbunici care au participat la acele evenimente şi care au mai şi povestit despre cele trăite în acei ani. Poate mai aveţi în familii fotografii cu combatanţi, ziare vechi sau alte documente contemporane marelui război. Să le păstraţi cu grijă, ca şi memoria celor dragi.
S-au scris romane, s-au făcut filme artistice şi documentare, chiar şi monumente, pentru întreţinerea memoriei. Să le citiţi, să le urmăriţi, cu o anumită critică necesară…

László László

Alte articole

Leave a Comment