25.000 de kilometri parcurşi într-o lună: Expediţia românească trans-siberiană a ajuns la final

Alexandru Moldovan

Expediţia românească trans-siberiană de cercetare a efectelor schimbărilor climatice asupra pădurii boreale s-a încheiat cu succes, cei implicaţi în acest proiect revenind în ţară după o lună de zile în care au fost parcurşi 25.000 de kilometri, pe două continente – Europa şi Asia, fiind traversate şase ţări – Ucraina, Federaţia Rusă, Kazakhstan, Georgia, Turcia şi Bulgaria, precum şi cinci mari fluvii – Volga, Obi, Enisei, Amur şi Dunărea.
RO-CRESS (Romanian Climate Change Research Expedition Siberia) a fost prima expediţie românească de studiere a efectelor schimbărilor climatice asupra Marii Păduri Boreale, un proiect unic prin complexitatea lui la nivel ştiinţific mondial, organizat în perioada 15 iunie – 15 iulie, de către Centrul de Cercetări Biologice (CCS) Jibou, în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) Cluj Napoca şi cu sprijinul Primăriei Jibou şi al Olympus România.
O sinteză a expediţiei încheiate la începutul acestei săptămâni a fost făcută, marţi, pentru AGERPRES, de către bio-geograful expediţiei, Sabin Bădărău, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului a Universităţii Babeş-Bolyai.
„În prima sa parte, expediţia a căutat să urmeze limita sudică a marii Păduri Boreale din Eurasia, pentru că aici, la limita largă dintre taiga şi stepă, de la est de Ural până la Marea Japoniei, unde pădurile de foioase, nemorale, lipsesc, în banda lată de 30 – 500 de kilometri, numită ‘de silvostepă’, poate fi decriptat codul modelului complicat al schimbărilor climatice. Departe de influenţele antropice masive din Europa şi Asia de Est, în imensitatea aproape neatinsă a naturii Siberiei, prins în inelele anuale ale copacilor, poate fi atins şi descifrat într-o anumită măsură misterul variaţiilor recente ale climatului nostru. Nimeni nu a lucrat vreodată la o scară atât de largă. La capetele traseului, în Ucraina şi ţinutul Ussuri am aruncat o privire şi asupra pădurilor de foioase nemorale şi de tranziţie de aici. Pentru traseul de întoarcere ROCRES 2018 a ales deliberat o rută mai lungă, pentru a colecta probe din ecosistemele boreale de altitudine (montane) din estul Munţilor Pontici. Nu a fost un moft; pădurile boreale şi de foioase din aceşti munţi depind în întregime de apa furnizată de Marea Neagră, de vecinătatea ei. Este de aşteptat ca oscilaţiile climatice să fie de altă natură decât cele din ecosistemele ale căror ritmuri sunt dirijate de marile oceane. Sunt aceste oscilaţii corelate sau nu? Nimeni nu ştie încă, dar poate expediţia noastră va da primele răspunsuri în acest sens”, apreciază Sabin Bădărău.
Potrivit acestuia, expediţia a trecut prin şase ţări şi peste cele mai importante cinci fluvii din Eurasia.
„Pentru a strânge toate aceste date, am explorat lumea vastă a Eurasiei, între 40 şi 56 grade latitudine nordică şi 23 şi 135 grade longitudine estică, până la plus şapte fuse orare diferenţă faţă de ţară. În afară de vastul teritoriu al Federaţiei Ruse, am vizitat teritoriile Ucrainei, Kazakhstanului, Georgiei, Turciei, Bulgariei şi am zărit de departe teritorii din China şi Serbia. De asemenea, pe teritoriul Rusiei am trecut peste teritoriile unor state incluse în Federaţia Rusă, dar care sunt de limbă şi cultură diferită: Tatarstan şi Başkorostan, republici mongole pre-uralice, Buryatia, republică mongolă central-asiatică, Kalmukia, Daghestan, Cecenia, Inguşetia şi Osetia de Nord, republici autonome ale unor popoare caucaziene, populate de etnii islamice. Cu puţine excepţii, am putut constata în toate aceste ţări şi teritorii un progres economic uimitor, ele nefiind deloc ‘funduri uitate de lume’, aşa cum credem noi când le auzim numele, fiind cunoscători doar ai lumii vestice şi neştiind nimic despre estul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Am şofat prin cinci capitale de state – Kiev, Moscova, Astana, Tbilisi, Sofia, cinci capitale de state autonome – Kazan, Ufa, Ulan Ude, Groznâi, Machachikala, Magas, Vladikavkaz, iar dintre celelalte oraşe traversate, Istanbul, Batumi, Vladivostok, Novosibirsk şi Samsun ne-au uluit cu aspectul lor de metropole ultramoderne, deasupra multor oraşe vest-europene. Am reuşit să traversăm cinci mari fluvii ale lumii, respectiv Volga, Obi, Enisei, Amur şi, la urmă, Dunărea, aceasta fiind şi cel mai mic dintre ele, deşi e artera vitală a Europei Centrale. Am văzut şi uneori am simţit valurile a cinci mări – Japoniei, Caspica, Neagră şi Marmara. Peste tot, în toate formaţiunile forestiere traversate am prelevat probe pentru studii dendrocronologice ce vor fi corelate cu oscilaţiile climatice. Nimeni nu are la dispoziţie, probabil, o asemenea vastă bază de date, luată de-a curmezişul întregii Eurasii. Am prelevat probe din două areale care constituie ‘hotspots’ ale biodiversităţii emisferei nordice temperate şi chiar ale lumii: pădurile din sudul ţinutului Primorie şi pădurile şi tufărişurile subalpine din arealul Hopa, la graniţa dintre Georgia şi Turcia. Ne-am întors acasă încărcaţi de materiale ştiinţifice a căror prelucrare va dura mult. Am făcut cel mai lung parcurs rutier posibil cu pornire din România şi am adunat din lungul său tot ce se putea aduna, atât cât am putut, pentru a putea rezolva probleme ştiinţifice importante. Am învăţat, de asemenea, lecţii esenţiale legate de conservarea biologică şi progresul economic”, a precizat bio-geograful expoziţiei.
Directorul CCB Jibou, Cosmin Sicora, unul dintre iniţiatorii proiectului, consideră expediţia o reuşită, principalele obiective propuse iniţial fiind atinse.
„Expediţia a decurs bine. Eu spun că este o reuşită, pentru că ne-am întors cu bine, în primul rând şi asta este cel mai important şi ne-am atins obiectivele principale, referitoare la schimbările climatice. Am putut lua probele, care de fapt erau ţinta principală, de pe tot traseul acesta al pădurii boreale. Am început să recoltăm carote din arbori chiar înainte de Munţii Ural, din zona dintre Kiev şi Moscova, unde am întâlnit pentru prima dată pădurea pădurea boreală şi până în extremul orient rus, dincolo de Siberia, la Marea Japoniei şi ţinutul Ussuri. La întoarcere am venit pe un traseu puţin mai lung. Am venit prin stepele Kazahstanului, pe lângă Marea Caspică, am traversat Caucazul, Georgia şi după aceea Turcia, Bulgaria şi România. Am văzut şi Munţii Pontici, de pe ţărmul Mării Negre, cu o vegetaţie deosebită şi Munţii Caucaz, absolut extraordinari. Am luat carote şi de acolo, ca să facem comparaţii cu cele din zona pădurii boreale şi am făcut observaţii pe lângă probele acestea materiale, care rămân şi care se pot analiza ulterior”, a declarat Cosmin Sicora.
El a subliniat că din primele observaţii se poate remarca faptul că pădurea boreală este ameninţată de schimbările climatice, dar şi de activitatea umană, precum defrişările de păduri.
„S-au făcut observaţii biogeografice s-au făcut observaţii botanice, de vegetaţie, în teren care sunt foarte importante, pentru că ne dau informaţii şi ne creează o imagine de ansamblu a efectului schimbărilor climatice asupra complexul la acestea de ecosisteme, care e pădurea boreală, pentru că într-adevăr, din evaluările noastre, ea este ameninţată pe zona ei de margine. Cum este şi normal de altfel, marginea întotdeauna e cea mai expusă modificărilor şi influenţelor exterioare şi, practic, se văd specii de stepă care sunt în zonele de pădure boreală, atipice acolo şi se observă distrugerea pădurii boreale pe suprafeţe mari, de sute chiar mii de kilometri. Pădurea a fost distrusă prin foc sau prin alte mijloace. Focul se întâmplă în mod natural, desigur, dar au fost incendii suficient de puternice care au ars nu numai litiera, din stratul de jos, cum este normal, ci focul a fost suficient de puternic, şi asta datorită uscăciunii sau aridităţii neobişnuite, încât a distrus şi arborii. Mai ales mesteacăn am văzut foarte multe distrus. Acţiunea omului se vede şi ea, parte din pădurea boreală fiind defrişată pentru folosinţă agricolă, începând de la Munţii Ural şi până spre Baikal. Mai ales la unele specii mai sensibile, cum e bradul siberian, am văzut şi o sensibilitate a lui la dăunători naturali, la atacuri de diferite tipuri. Foarte multe exemplare de braţ siberian prezentau semne de îmbolnăvire. Căldura excesivă, împreună cu factorii naturali, cum este focul şi cu defrişările, pun o presiune pe această pădure boreală de restrângere a arealului ei spre nord, şi astfel suprafaţa ei se reduce, ceea ce la nivel global are o semnificaţie deosebită, având în vedere că ea este un furnizor principal de oxigen şi un element care capturează bioxidul de carbon produs de om. Asta ne interesează, pentru că societatea umană produce dioxid de carbon în exces şi avem aceste zone, cum este marele ocean şi pădurea boreală, care absorb acest dioxid carbon din atmosferă şi dacă capacitatea lor de a-l absorbi este redusă prin astfel de activităţi, poate influenţa la nivel global clima întregii planete”, a precizat directorul CCB Jibou.
Sicora crede că acest areal al pădurii boreale ar trebui protejat, însă oamenii de ştiinţă pot doar să tragă un semnal de atenţie privind ameninţările la care este supus.
„Ar trebui o mai mare conştientizare şi o protecţie, până la urmă, a pădurii boreale, dar este foarte greu de impus măsuri de protecţie, având în vedere că sunt foarte multe comunităţi care trăiesc exclusiv bazându-se pe lemn, iar zona din nord este practic pustie. Important e că noi am văzut aceste lucruri şi putem face analizele pe viitor la ceea ce am colectat din tren. Concluziile urmează altcineva să le tragă. Noi nu putem să rezolvăm problema, ci doar să tragem un semnal de alarmă. Asta este menirea unui om de ştiinţă, iar societatea, în general, poate să ia sau să nu ia în considerare recomandările noastre”, a menţionat acesta.
Reprezentantul CCB Jibou s-a declarat impresionat şi de ospitalitatea poporului rus şi deschiderea pe care o manifestă unul dintre cele mai mari state ale lumii.
„Eu, cel puţin, mi-am schimbat modul de a vedea Rusia. Nu mă aşteptam ca această ţară să fie atât de deschisă şi de primitoare. E o ţară absolut normală, ca să zic aşa. Nu trebuie să ne speriem de ruşi, în general, şi de Rusia. E o ţară care e frecventabilă, care se poate vizita fără probleme. Oamenii sunt foarte deschişi şi chiar dacă e diferenţă şi o barieră de limbă, chiar şi aşa se poate comunica şi primeşti întotdeauna ajutor, atunci când ai nevoie. Am avut şi noi de câteva ori nevoie de ajutor, chiar dacă nu au fost probleme grave. Întotdeauna am primit un ajutor dezinteresat şi deschis din partea localnicilor, ceea ce e un lucru frumos, zic eu, şi uman până la urmă şi s-a simţit o solidaritate umană, dincolo de diferenţele de naţionalitate dintre noi”, susţine iniţiatorul expediţiei.
Şi din punct de vede al expertului zoolog, titular al cursului de „Modificări globale şi ecologie umană” din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie Cluj-Napoca, lectorul Alexandru Stermin, experienţa a fost una incredibilă.
„Din punct de vedere al experienţei profesionale, a fost incredibil să întâlnesc, într-un timp atât de scurt, diversele tipuri de ecosisteme care se succed peste Eurasia. De la pădurile de foioase, la stepe, silvostepe şi semideşerturi, cu toate speciile de animale tipice care, în dinamica lor, îşi modifică arealele continuu. Experienţa m-a ajutat să înţeleg unele procese implicate în modificările de areal ale speciilor şi chiar să formulez unele ipoteze noi, cu privire la cauzele dispariţiei sau reducerii efectivului populaţional la specii din ţara noastră, în raport cu situaţia de pe întregul areal. Dincolo de asta, a fost un exerciţiu social, de exersare a toleranţei, în contextul în care cei 25.000 de kilometri au fost parcurşi, continuu, în maşină. Întâlnirea cu societatea şi infrastructura din Siberia m-a făcut să înţeleg faptul că lucrurile nu sunt aşa cum mi le închipuiam sau le-am văzut prin documentare. Societatea e vie, activă, se dezvoltă, asemenea celei din Europa sau SUA”, a precizat Alexandru Stermin.
Entomologul expediţiei, Laszlo Zoltan, conferenţiar la Facultatea de Biologie şi Geologie din cadrul UBB şi director al Departamentului de Biologie şi Ecologie, consideră experienţa din ultima lună o oportunitate unică din punct de vedere profesional, soldată chiar cu posibilitatea unor noi descoperiri în domeniul său de expertiză.
„Pentru mine, expediţia RO-CRES a fost o experienţă unică şi de neuitat. Nu am cum şi de ce să regret că am acceptat invitaţia de a face parte din echipa expediţiei. A fost, din toate punctele de vedere, o provocare, nu numai pentru mine, ci cred că pentru toată echipa. A parcurge 25.000 km în treizeci de zile, este ceva în sine aproape supraomenesc, iar a şi colecta material biologic în acelaşi timp, înseamnă a forţa limitele. Pentru mine, ocazia de a vedea speciile de trandafiri sălbatici şi de a colecta galele de pe ei, de-a lungul Asiei, prin Siberia, Mandjuria, Krasnoyarsk şi nu numai, ci şi din Kazakhstan şi Georgia a fost şi va rămâne, pentru mult timp, o oportunitate unică din punct de vedere profesional. Ţinând cont de faptul că unele specii de gale pot fi noi, nedescrise până acum, transformă experienţa, din punct de vedere profesional, în descoperire. Nu numai din punct de vedere profesional, ci şi din perspectivă socială expediţia a fost ceva excepţional. Am avut posibilitatea să cunosc oameni extraordinari şi să învăţ foarte multe de la ei. Ca o ultimă notă, doresc să subliniez că nici unul dintre noi nu a avut o pregătire aparte pentru o asemenea aventură, ceea ce înseamnă că oricine doreşte să cutreiere sălbăticia inimaginabil de frumoasă a Siberiei şi a Rusiei Orientale o poate face, dar îi propun să o facă în mai mult timp şi în mai multe etape”, a afirmat Laszlo Zoltan.
Rezultatele ştiinţifice ale expediţiei RO-CRES vor fi publicate în revistele de specialitate, iar pentru publicul larg organizatorii pregătesc expoziţii de fotografie la Cluj Napoca, Jibou şi Zalău şi chiar lansarea unei cărţi în care să fie descrisă pe larg povestea expediţiei trans-siberiene.