Sărbătoare versus bâlci

Câteva zile ne mai despart de eterna sărbătoare, îmbătrânită și rămasă într-un stadiu de subdezvoltare care ar trebui să dea serios de gândit autorităților: Zilele Zalăului. Ta-daa! Începe bâlciul, cu mirosuri pestilențiale, amestecate cu savoruri suburbane și garniste cu loviturile de grație venite din partea unor cetățeni, incapabili să se comporta civilizat, ne vor invada săptămâna viitoare, din nou. Am pregătit o listă cu ceea ce nu mai vrem, în ordinea traumelor pe care ni le produc aceste lucruri care, bineînțeles, nu mai pot fi scoase de pe ordinea de zi pentru că au fost deja stabilite, ca în fiecare an de altfel. Stabilite de ei, că pe noi nu ne-a întrebat nimic nici naiba!

Așadar, pentru următoare sărbătoare de acest gen, nu mai vrem: miros de urină și de wc aflat cu supraplinul pe cota de avarie în plin centrul orașului, nu mai vrem băltoace lipicioase de jeg la fiecare pas, jandarmi înțepeniți într-un exces de zel care nu își are locul, de multe ori, oameni care, desigur, își fac datoria dar care de multe ori își manifestă prezența prea evident prin aceea că îți atrag atenția într-un mod enervant că că pe acolo nu ai voie, nici pe dincolo, nu, nici prin spate și nici prin lateral, aia nu, ailaltă ba.

Nu mai vrem tarabe insalubre, în spatele cărora stau pseudo-comercianți care vând o buc[‘i de ciocolată de casă cu 12 lei și o plăcintă sfrijită și plină de ulei cu 7 lei. Nu mai vrem tarabe cu căcaturi și aberații hidoase, care nu interesează pe nimeni, lucruri oribile, care nu au nicio utilitate, nu au niciun sens pe lumea asta sau în oricare loc din galaxie!

Nu pricepe nimeni acest lucru, cu precădere cei care emit pe bandă rulantă autorizații? Chiar nu înțelege nimeni că suntem de râsul țării cu mizeria asta de comerț specifică Zilelor Zalăului în care peste 90 la sută din marfa expusă și vândută la suprapreț este, pe cât de proastă, pe atât de inutilă? Nu mai vrem căței roz, papuci cu blăniță, haine urâte, prost croite și cusute, pene de găină în culorile curcubeului înfipte în băț în chip de jucărie, sandale din cauci,pantofi din plastic sau mușama, haine de rahat, marochinărie de rahat, jocuri tip roata norocului, foarte populare în târgurile anilor ‘40 de prin Bărăgan. Nu mai vrem tiribombele an de fabricație 1970, mașinuțele acelea cu care au crescut și cei care acum ies cu nepoții la plimbare, tobogane gonflabile car se încing în soare și devin adevărate pericole pentru copii, și nu mai vrem hoție la orice pas și prețuri astronomice pentru orice produs. Anul trecut, Primăria se fălea nevoie-mare cu niște concepte de stătea mâța în coadă: street-food era unul din ele. Adică mâncare în stradă, uau, ce noutate! Mamăă!… și-au zis zălăuanii! Să te ții! Da de unde. Niște vinituri de prin alte județe, șmecheri burtoși puși pe căpătuială, veniți să ne bage pe gât, evident cu acceptul organizatorilor, niște produse care chiar nu dădeau pe spate pe nimeni.

Toată lumea belea, uluită, ochii, la listele de prețuri. Da, jignitor! Dulciurile au întrecut, anul trecut, orice măsură. Pentru o ciocolată mică sau câteva bomboane, trebuia să înfunzi în buzunarul comerciantului zeci de lei. Până și cea mai proastă bere a fost, atunci, la un preț nejustificat de mare. Oamenii aceștia care tot aprobă și ne dau nouă aceste evenimente de ca și cum ne-ar lovi cu privilegii și fericiri nemaiîntâlnite, nu pricep în ruptul capului că această mascaradă trebuie, dacă nu scoasă de pe listă – lucru imposibil pentru că Zilele Zalăului reprezintă încă o sărbătoare dorită de sălăjeni – măcar schimbată de la concept și până la closet. Totul trebuie schimbat în aceste Zile.

Să nu mai avem parte de aceste lucruri, mărfuri, obiceiuri și concepte total învechite, depășite de timpuri și care nu aduc niciodată nimic nou sălăjenilor. Chiar nu poate nimeni, acolo, în stratosfera municipiului, să dea o dată cu pumnul în masă și să schimbe toate aceste lucruri? De partea artistică, nici nu mai vorbim, că e inutil. Dacă există o listă cu cele mai nepotrivite nume care ar putea evolua pe scenă, atunci fiți siguri că lista aceasta s-ar fi aflat în birourile Primăriei Zalău. Ca și anul trecut, evident că și în acest an avem parte de nume care, fără intenția de a jigni vreun artist sau trupă, nu sunt potrivite unui astfel de eveniment.

Bani cu toptanul aruncați pe scena unde vor evolua artiști pe care zălăuanii nu-i au chiar în capul listei lor de dorințe, pe segmentul muzichiei. Acestea sunt însă lucruri de prea mare finețe și subtilitate și ai nevoie de oameni care pot capacita și care, în final, pot decide că ăla e ok și e dorit iar celălalt nu prea. Nicio treabă. La noi – tot ce nu se vinde în altă parte. Tot ce nu vor alții. Zilele Zalăului vor debuta peste fix o săptămână iar această sărbătoare nu va aduce nimic nou, cu atât mai puțin bun, zălăuanilor și celorlalți oaspeți din județ. Va fi la fel ca și până acum: cu miros de fum amestecat cu cel de budă, prețuri de Litoral, mâncare peste orice limită a bunului simț de scumpă precum și tarabele lovite în mod invariabil de kitsch ți inutilitate. În același loc – o parcare meschină, înghesuită, pentru că locul de agrement promis de generații de primari e încă în stadiul de pășune. Da, și noi vrem să ne distrăm, că destule necazuri și greutăți avem, ne sunt suficiente sărăcia și lipsa totală de posibilități de distracție din acest municipiu, avem nevoie de sărbători. Și noi vrem și merităm să ne bucurăm, măcar două zile pe an, la astfel de evenimente pentru că depunem în conturile municipiului bani peste bani, în fiecare an…

Poate că anul viitor va fi altfel. Poate ei vor gândi altfel. N-o spunem cu răutate, cu o critică cârcotașă, ci o spunem pentru că pur și simplu vrem ca lucrurile să se schimbe în bine și la Zilele Zalăului. Se numește “evoluție” și o vrem și noi.

Alte articole

Leave a Comment