Unde sunt fustițele?

Printre obiceiurile mele zilnice se numără și urmărirea știrilor. Pe lângă numeroasele site-uri, mai am instalate câteva aplicații ale mai multor publicații naționale. Mai mult, înainte de somn urmăresc ce se mai discută sau dezbate pe rețelele de socializare. Pe scurt, am ajuns la concluzia că acestea sunt o oază nesecată de umor și, oricât de trist ar fi, oricine devine formator de opinie atât de bine specializat, iar rețelele scot la iveală o realitate cruntă, înfățișând ceea ce a ajuns societatea românească a zilelor noastre.

Președintele ales cred că strănută neîncetat la cât de „titrat” este, de la blugii și bananele regăsite veșnic în orice critică la adresa actualei conduceri, până la vânzarea bucată cu bucată a acestei țărișoare, atât de râvnită de forțe obscure. Și, dacă tot veni vorba, știe cineva unde sunt trupele colorate cu băieți în fustițe? Că doar aceste afirmații se regăseau în argumentele opozanților. Pe lângă ieșirile „masive” în stradă pentru susținerea celuilalt președinte neînscăunat, mai nou există un trend în alinierea românilor la valorile promovate de președintele american. E cumva clișeic, mai ales că SUA o ia pe cărări, iar noi trăim pe un continent și într-o comunitate economică unde, cel puțin deocamdată, e liniște și pace. Studiile arată că șansele de a ne naște pe bătrânul continent sunt de sub 4%, și ne putem bucura că nu umblăm înarmați pe străzi când mergem în piețele sălăjene să ne aprovizionăm. Nu e perfect, sunt multe, poate prea multe, de pus la punct, dar avem parte de un soi de prevederi care încă ne țin pe linia de plutire.

Oricum ar fi, nu prea pare că vom avea parte de liniște prea curând. Mai nou, orice chichiță, fie ea oricât de importată, devine vâlvă în gurile marilor așa-ziși iubitori ai spațiului mioritic, culmea, beneficiari direcți ai surselor financiare grase ale societății românești. Da, trăim perioade dificile, cu prețuri tot mai mari și buzunare tot mai strânse pentru a supraviețui de la o lună la alta, însă e necesară și o privire de ansamblu în trecut pentru a putea descoperi cauzele care astăzi își fac atât de puternic simțită prezența în viața cotidiană.
Pe scurt, nu vom deveni colonie franceză, nu ne trimite nimeni pe front, iar, deși subiectul pare vechi, din păcate este mai actual decât ne-am putea imagina.