Unde ne sunt romanii?

Un coleg din București m-a sunat să-mi spună că vine în Sălaj, că vrea să guste puțină pălincă de prune și să vadă din nou festivalul de la Porolissum. Omul voia să știe când are loc evenimentul la care fusese pentru prima oară acum șapte sau opt ani. I-am explicat că partea cu pălinca e cea mai ușoară și că sigur nu pleacă cu traista goală de la mine, dar partea cu dacii și romanii e mai grea. Încerc să glumesc spunându-i că dacii și romanii au încheiat o pace pe termen lung și nu își mai încoardă mușchii pea dealurile de la Porolissum, în văzul tuturor. Am glumit, dar am devenit brusc serios și i-am explicat că cel pe care îl știa el ca fiind un festival internațional de reconstituire istorică nu mai este organizat de câțiva ani chiar dacă, în opinia mea, evenimentul devenise un fel de simbol pentru Sălaj și punea foarte bine în lumină istoria daco-romană de la Porolissum. Ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, de ce nu mai are loc, cine nu îl mai dorește, asta chiar nu știu. Nu vreau să intru într-o zonă pe care nu o stăpânesc și aici mă refer la politică. Nici nu mai știu cine organiza acest festival în trecut, dar cert este că evenimentul a devenit o amintire, iar la mijloc, cred eu, nu sunt decât niște orgolii prostești, orgolii care nu fac deloc bine Sălajului, dar unii nu vor să înțeleagă asta. Eu unul m-am săturat de orgolii, mă întâlnesc la fiecare pas cu orgolii mari și late cât Pământul, dar trist este că sunt prezente mai mult la oameni care nu s-au remarcat cu nimic, n-au contribuit cu nimic la bunăstarea sau dezvoltarea acestei societăți. Lăsând la o parte orgoliile, de un lucru sunt sigur. Este mijlocul verii și ne plângem că în Sălaj nu se întâmplă nimic. Noroc cu Darius Prodan și cu proiectul lui. Chiar îl felicit pe acest tânăr. Știu mulți orgolioși care nu-l plac tocmai pentru că le-a dat o palmă zdravănă prin activitatea asociației pe care o coordonează. Oameni buni, e vară, suntem în Sălaj, în Zalău, dar totul pare pustiu. Poate sunt naiv, dar mie îmi este dor de Zilele Zalăului în care concertau trupe de renume și de Porolissum Fest, atunci când la Porolissum erau câteva zile de sărbătoare. Știm, prioritățile administrațiilor sunt altele. De acord, dar cu tinerii ce facem? Vă spun eu: îi trimitem la Cluj și acolo rămân. Să nu vă mai aud că vă plângeți de asta!

One Thought to “Unde ne sunt romanii?”

  1. […] Un coleg din București m-a sunat să-mi spună că vine în Sălaj, că vrea să guste puțină pălincă de prune și să vadă din nou festivalul de la Porolissum. Omul voia să știe când are loc evenimentul la care fusese pentru prima oară acum șapte sau opt ani. I-am explicat că partea cu pălinca e cea mai ușoară și că sigur nu pleacă cu traista goală de la mine, dar partea cu dacii și romanii e mai grea. Încerc să glumesc spunându-i că dacii și romanii au încheiat o pace… Citeste mai mult […]

Leave a Comment