Un elicopter pierdut în ceață

Una dintre sutele de mostre de incompetență și nepăsare guvernamentală, una care ne afectează în mod direct nu doar pe noi, ci și județele învecinate, este tratamentul aplicat unei investiții de maximă importanță pentru viața și sănătatea noastră heliportul SMURD de la Jibou. Un loc în care șansa la viață este măsurată în secunde, un loc din care, odată terminat și recepționat, trebuia să aterizeze și să decoleze deja, de sute de ori, elicopterul salvator de vieți.

Este o investiție pentru care Consiliul Județean a cheltuit, în beneficiul nostru, peste 1,1 milioane de lei, investiție care, deși teoretic finalizată, este pe mai departe pusă sub lacăt, o investiție peste care aterizează de peste trei ani, doar ploaia și ninsoarea. Este dincolo de orice raționament cum de o asemenea investiție depinde în continuare, pentru a putea funcționa, de câteva semnături.

Responsabilul acestui dezastru este nimeni altcineva decât Guvernul României, o instituție care ne-a demonstrat nu doar cu acest prilej, că ne duce cu pași mari și siguri către groapa cu furnici. Cum să nu ai timp sau disponibilitate ca în acești ani să emiți o Hotărâre prin care principalul investitor, Consiliul Județean Sălaj, să fie lăsat să își ducă treaba la bun sfârșit și să construiască o amărâtă de palmă de ciment de pe care elicopterul SMURD să poată decola și ateriza pentru a salva viețile pacienților din șase județe? Ce să le explici unităților medicale din aceste județe, oamenilor simpli, pacienților, în așa fel încât să-i faci să se abțină în a acuza și blama pe marii conducători care refuză pe mai departe, să ducă la bun sfârșit o procedură birocratică întinsă ca o peltea pe parcursul a peste doi ani și jumătate?

Autoritățile noastre s-au văzut legate de mâini și oricât au încercat în acest timp să determine Împărăția din Palatul Victoria să dea hotărârea aceea, adică niște semnături pe o hârtie prin care CJ Sălaj să fie lăsat să construiască pista, nu s-a reușit mare lucru. autoritățile sălăjene s-au implicat vizibil, înțelegând de la bun început importanța crucială a acestui proiect și darea lui cât mai repede în folosință, până și ele s-au trezit aruncate fără voie într-un hățiș absurd al birocrației, hârtiilor și refuzurilor sistematice din partea celor de la București.

Nu există niciun raționament sănătos și logic pentru toate acestea, doar un rezultat trist, cel pe care îl avem și astăzi verde în față: Heliportul nu este funcțional. Punct. Abia acum, o întâlnire recentă a prefectului județului și Raed Arafat, ar fi oarecum aducătoare de speranțe în această “saga” a așteptării. Șeful IGSU ar fi spus că nu mai așteaptă nicio Hotărâre de Guvern și că va încerca să își asume, construirea pistei pe cheltuiala IGSU. Ce putem înțelege din toată această poveste?

Instituția Prefectului s-a văzut nevoită să recunoască tacit impotența decizională a instituției pe care o reprezintă în teritoriu – Guvernul  -, pentru că despre altceva nu poate fi vorba, oricât am încerca să dăm cu roz peste negru în acest tablou. Astfel încât, la ultima întâlnire cu Raed Arafat, prefectul Sălajului a reușit să-i smulgă acestuia promisiunea că, într-un fel sau altul, nu mai e cazul să așteptăm o Hotărâre care nu va veni niciodată și că ajutorul IGSU este singurul în măsură să ne scoată din această mlaștină în care guvernanții noștri ne îndeasă ori de câte ori încercăm să scoatem capul la suprafață.

După cu știți și vedeți, asistăm pe mai departe la aceeași țigăneală teleormănistă între Palatul Victoria și Palatul Cotroceni, suntem martorii tăcuți și victimele unui război interminabil al acestor instituții din fruntea statului, iar problemele noastre, alea mari, de viață și de moarte, zac de ani de zile nerezolvate. Unde s-a mai pomenit să faci un heliport fără pistă prevăzută în lucrări, de la bun început sau dacă tot l-ai făcut așa, că așa se întâmplă când ai de-a face cu ciuma birocratică românească, unde s-a mai întâlnit atâta indiferență din partea singurului mare responsabil – Guvernul – în a repara rapid situația și a emite o Hotărâre care să lase autoritățile sălăjene să facă și această pistă?

Răstimp, noi ne pregătim fanfaronada de Centenar, cu surle și trâmbițe care să acopere cu zgomotul lor neputința și iresponsabilitatea lor, ne prefacem că ne bucurăm în fața nimicului realizat în ultimii 30 de ani într-un județ pe care cei de la București îl tratează cu spatele și de această dată. Ne pregătim de Sărbătoare, amețiți de trompete și trei șiraguri de beculețe, aprobând prin tăcere și supușenie pe mai departe deviza lor, cum că, “Doamne, cât e de bine acum la o sută de ani de Românie!”. În realitate, știți și vedeți zilnic la fiecare pas, cât ne este de „bine”: suntem vai de capul nostru!