Un an de câND avem președinte

A trecut primul an de mandat al președintelui ales. 18 mai a fost o zi încărcată de emoții, o zi istorică prin prezența uriașă la urne și prin mobilizarea unui electorat indecis. Nicușor Dan este șeful statului de un an, 365 de zile în care putem spune că s-au întâmplat multe schimbări.

Privind în urmă, putem spune că ziua alegerilor a fost una a coagulării electoratului, care a făcut scut în jurul său, inclusiv din partea celor care, în primul tur, au avut cu totul alte preferințe, chiar perspective antitetice față de ale sale. Sălajul s-a mobilizat și i-a acordat încrederea.

Astăzi, discursurile sale de odinioară par așezate undeva departe, acoperite de praf, pentru că acel Nicușor Dan pare că a trecut prin schimbări ample, atât în materie de mesaj, cât și de acțiuni. Deși mulți spuneau că va beneficia de o susținere puternică, mizând chiar pe un al doilea mandat aproape garantat la Cotroceni, omul din fruntea statului nu mai pare același.

Susținut puternic de studenți, de comunitatea maghiară și, în general, de tineri, Nicușor Dan a gafat-o nu o singură dată. Chiar dacă atribuțiile sale sunt mai limitate decât cred mulți, există impresia că așteaptă ceva ce întârzie să apară. De la simplul cetățean vocal pentru schimbare și anticorupție, matematicianul pare că încă mai are de mărit media la politică.

Poate că un an este prea puțin, o perioadă relativ scurtă pentru „laptele și mierea” promise, însă nu vedem concret intenții clare, deși beneficiază încă de susținerea a milioane de votanți. Bucuria majorității de atunci se transformă într-un soi de dezamăgire, dublată de un nivel tot mai ridicat de dezinteres față de politică.

Cu acea prezență de 64%, cu greu îmi vine să cred că, cel puțin în anii următori, cineva se va mai bucura de o asemenea mobilizare a electoratului. Oamenii vor acțiune, interes, implicare, prezență și coerență. Societatea vrea schimbare, o curățenie generală de primăvară, înlăturarea factorilor de corupție. Întrebarea rămâne: când?