Săptămâna trecută joi şi vineri parcă a fost iadul pe pământ. Temperaturi extreme, avertizări meteo, furtuni, ploi, vijelie, grindină. Campania de recoltare a orzului a fost declanşată. Scurta pauză pentru agricultori s-a terminat. Recoltele sunt bune şi prevestesc producţii bune şi pentru grâu. De acum şi până la căderea zăpezii vom avea mereu câte ceva de facut. Vom începe peste câteva zile recoltatul la rapiţă, apoi la grău şi floarea soarelui. La urmă porumbul. Pentru porumb avem cele mai mari emoţii, dacă ţinem seama de prognozele meteorologilor pentru vară. În timp ce câmpul va fi eliberat, roata în agricultură trebuie să se învârtă continuu. Se va învârti pentru că ciclul agricol, la fel ca şi ciclul vieţii, trebuie să fie perpetuu. Pentru mulţi români agricultura şi viaţa rurală reprezintă nu numai rădăcinile, ci chiar viaţa în sine. Dacă vom reuşi să consolidăm aceste rădăcini, să modernizăm şi să eficientizăm activitatea noastră în relaţia organică cu natura, vom fi ce-am fost si mai mult decât atât (Petru Rares). // Activitatea internaţională ne oferă evenimente extrem de importante care se succed cu o frecvenţă mult prea mare pentru a ne putea capta atenţia pentru mult timp. Americanii se retrag din Afganistan, criza financiară strânge tot mai mult Grecia obligând FMI şi ţările europene să adopte din nou şi din nou măsuri pentru amânarea deznodământului. Efectul unui eşec al Greciei ne-ar lovi rău şi pe noi (27% din piaţa bancară românească este acoperită de bănci elene). Vineri 24 iunie la Bruxelles Consiliul European a aprobat ca din iulie 2013, Croaţia să fie al 28-lea stat al UE. De asemenea, a fost aprobată Strategia de dezvoltare pentru regiunea Dunării. Acest program ce are alocate resurse de 100 mld.euro (!!!) se va derula până-n 2013. Proiectul vizează opt ţări europene (inclusiv România) şi şase ţări non EU. Iată că există o strategie europeană aprobată, există fonduri însă nouă ne mai trebuie ceva: să vrem! Tare mă tem însă că în stilul nostru, fie nu ne vom lăsa de furăciuni (cum am facut-o cu fondurile regionale determinând CE să le suspende), fie vom întreba mereu şi mereu damuiaţi îs posmagii? În timpul acesta, apa Dunării va curge fără grija noastră, la fel şi fondurile pe care le vor înhăţa alţii. Tot la Bruxelles, şi tot vineri, a fost dezbrăcat Severin de imunitatea parlamentară. Nu mai vorbeşte nimeni cu el (la Bruxelles), este terminat. S-a schimbat la faţă cand i-am spus că ăştia (de la DNA) vor să-l aresteze (relatări Gigi Becali). Se pare că steaua lui Severin şi-a cam pierdut din strălucire. Aceleaşi cercuri care l-au sprijinit până acum şi-au reevaluat rentabilitatea investiţiilor într-un om care a trăit doar pentru el.// În republica noastră post-revoluţionară se întâmplă multe lucruri, gălăgioase dar mărunte. PNŢ-ul, secţiunea Ciorbea, fiind conştient că nu are capacitate politică (linie politică, oameni, fonduri), după consumarea singurului episod din repertoriu (retrocedările), gol pe dinăuntru şi uscat pe dinafară, a hotărât să joace cartea monarhiei constituţionale, în ideea că 5% din electorat s-ar putea prinde în năvodul lor. Ceilalţi până la 10% sunt în loc luminos, cu verdeaţă…. După lansarea ideii, apele, neavând energia care să susţină valul, s-au liniştit de tot. S-au aşa am crezut noi. Atunci când ne aşteptam mai puţin, având în vedere că subiectul neepuizat al organizării administrativ-teritoriale domina încă tematica publică, a apărut o altă lovitură puternică ce a impus ca prim subiect de interes: declaraţia Preşedintelui cu privire la regele Mihai. Nu sunt un monarhist şi nici Regele ca persoană, sau vreo odraslă a Sa, nu-mi inspiră speranţa unei variante serioase pentru ţară. Nu cred că acestă atitudine a mea trebuie neapărat calificată drept remanenţă a comunismului, însă mă gandesc la câteva aspecte: România a avut atâtea momente (cutremure, inundaţii, etc, etc) în care avea nevoie de suport moral şi material, a avut şi momente de glorie (acţiuni internaţionale sportive, culturale, artistice, etc) la care nu am simţit niciodată prezenţa regelui. Nu am auzit să fi trimis măcar o cutie cu medicamente sau vreun mesaj de încurajare în momente în care nu ne-ar fi stricat. A uitat până şi să se bâlbâie în limba română. Şi atunci? Au apărut, evident, reacţii. Opoziţia politică, în fineţea ei nesfârşită, a încercat o amplificare a reacţiilor externe. Nesemnificativ. Curios că cei din echipa jurată să-i dea mereu dreptate, au avut mai multă stângăcie în interpretarea atitudinii Preşedintelui, decât opoziţia. Analistul Alfred Bulai a avut considerente bine fundamentate şi corecte, iar Emil Hurezeanu într-o emisiune, de o seară întreagă, şi-a demonstrat superioritatea clasei profesionale. Subiectul din care, în relaţia Antonescu-Mihai, regele pierde, îl pune pe Băsescu din nou singur în faţa tuturor. Şi electoratul se va împărţi din nou: o parte cu el, o parte cu ceilalţi. Partea lui (de electorat) chiar dacă este mai mică, este de luat în seamă. Deocamdată tonul la cântec vine de la Cotroceni.