Daniel Săuca
Pe vremuri, Emil Cioran visa o Românie cu populaţia Chinei şi destinul Franţei. Astăzi, după atâţia ani de la zicerea din „Schimbarea la faţă a României”, se pare că orice „profetism românesc”, cât ar fi el de „dezaxat” sau „exuberant”, sună ca dracu’, vorba unui fost premier şi preşedinte de partid. Într-o ţară în care valorile morale şi spirituale s-au aglutinat cu cele mai porcoase, ignobile „manere” politice şi economice, o ţară în care naţionalismul şi patriotismul au devenit doar căi orale de smulgere a lacrimilor de la babe (poate că politicienii ar merita să-şi „tragă” și telenovele), o ţară în care până acum singura „profeţie” care cât de cât se împlineşte este cea brucaniană, cu cei 20 de ani în care românii vor învăţa democraţia, o ţară bogată plină de săraci şmecheri, ei bine, ţara asta, care cu atâta mândrie este numită de unii România, crapă şi nimeni, vorba unui banc, nu se prinde. O ţară în care noţiunea de justiţie este intepretată în stil stalinist, o ţară în care până şi marii „condamnaţi” se întorc liniştiţi fără ca nimeni să-i întrebe de sănătate, o ţară în care corupţia şi frauda au ajuns până şi la doamnele care „taie” chitanţe la intrarea într-un WC public, o ţară în care isteriile vadimiste „prind” la un sfert din populaţia cu drept de vot, o ţară aflată continuu în campanie electorală, ei bine, ţara asta, care cu atâta mândrie este numită de unii România, se dezintegrează pe zi ce trece, în timp ce majoritatea politicienilor îşi „trag” bisnisuri la fel de profitabile ca dulcele somn de pe băncile capitonate ale parlamentului. O ţară în care statul trage şapte piei de pe contribuabili, o ţară în care învăţământul s-a corupt până la nivelul grădiniţei sau a creşei, o ţară în care sănătatea a ajuns într-o criză nemaîntâlnită în ultimii 60 de ani (o spune ministrul Sănătăţii, nu contează numele lui), o ţară în care, de 16 ani, se „încurajează”, prin legi, specula şi profiturile „din nemuncă”, în timp ce producţia şi consumul (singurele adevărate „legi economice”) sunt făcute K.O., în fiecare an bugetar, de mulţimea incomensurabilă de amploaiaţi şi pensionari, şi de „cadouri” din „rezerva bugetară”, ei bine, ţara asta, care cu atâta mândrie este numită de unii România, rămâne „un pilon important” al „securităţii regionale”, în stilul noului limbaj de lemn post-decembrist. O ţară în care legea deconspirării securităţii ca poliţie politică nu mai impresionează aproape pe nimeni, o ţară în care poţi să fii omorât pe stradă, şi nici un „vecin” nu rămâne impresionat, o ţară în care biserica ortodoxă nu şi-a spălat păcatele turnătoriei şi ale dărâmării de biserici, o ţară în care… ei bine, ţara asta, care cu atâta mândrie este numită de unii România, se goleşte pe zi ce trece de tot mai mulţi „tineri” şi oameni care pleacă prin „perfidele străinătăţuri”, în timp ce oficial, cu neţărmurit, stupid elan ne lăudăm cu „olimpicii” noştri. Am intrat în NATO, şi probabil în UE. Să nu fie pe degeaba. Cam asta-i „morala”…
P.S.: Text vechi, actual…
