Stalinskaya. Ia cu pită!

Daniel Mureşan

În România, fără nicio jenă, continuă reclama la vodca Stalinskaya. Rachiul acela prost cu numele lui Ceaușescu, a fost interzis, că făcea elogiul comunismului. De acod, Dar Stalin ce a fost? Te pomenești că avea o față democratică ascunsă și acum trebuie pusă în valoare.

Dacă ești primitiv, ești puternic. Se pare că asta prinde la ruși, dacă toată lumea tace mâlc la agresiunea lui Putin. Așa se explică de ce Stalin e ca un magnet asupra multor frustrați. Concetățenii lui Putin, chiar și cei tineri, preferă un conducător autoritar, iar dacă e dictator nu-i deranjează. De fapt, nu au nicio tradiție, nu au amintiri democratice de niciun fel. Nostalgia lui „ce țară mare am avut” e la mare preț în Rusia. Iar cine nu admite un asemena model de politician e dușmanul Rusiei.

Nu demult, dar și acum, se scoteau de la naftalină idei lansate de propaganda lui Stalin: Basarabia a fost ocupată de România, vecinii noștri vorbesc limba moldovenească, iar România trebuie să plătească despăgubiri Rusiei pentru ocuparea Basarabiei. O mare parte a societății ruse trăiește azi în trecut. Bineînțeles, nu se poate realiza niciun fel de modernizare cu acest cult. Cum să vorbești de reforme liberale când Stalin și Ivan cel Groaznic sunt mai prețuiți decât Petru I sau Alexandru al II-lea.

Nu cred că societatea rusă e pregătită să afle adevărul despre Stalin și atrocitățile sale. Corupția din țară duce la o nostalgie stalinistă, care ar putea face ordine. Iar acum, în plin război, rusul nu vrea adevărul istoric. Vrea măreție, chiar dacă asta vine la pachet cu sărăcie și distrugerea societății civile.

În reclama de la noi se mai spune: Olfactiv, Stalinskaya Vodka surprinde prin note de frișcă, biscuiți cu lămâie și miez de nucă, băutura oferind un gust puternic, cu note evidente de fagure și piper și un finish puternic, persistent. Adică dictatura îmbrăcată în roz-bombon. Nici auriștii noștri nu sunt departe.