România politică – ţara în care hoţi-i prostesc pe fraieri

Jos pălăria pentru cei care ajung la vârsta pensionării şi se retrag din activitate, lăsându-i pe tineri să le ia locul. Jos pălăria pentru cei care ştiu se se mulţumească cu tot ceea ce au realizat într-o carieră aflată la capăt de drum şi ruşine celor care nu sunt sătui niciodată. Sunt mulţi care au împlinit vârsta pensionării şi încă mai lucrează în sistem ţinând locul unui tânăr ieşit de pe băncile şcolii. Privind în jurul nostru, an de an, situaţia tinerilor absolvenţi de licee, facultăţi sau alte studii, care n-au un loc de muncă, este una îngrijorătoare. Sistemul e unul putred şi corupt, iar junii care vor să intre în câmpul muncii, în sistemul public, nu pot face acest lucru. Mătuşa, sora, unchiul, naşul şi în special culoarea politică sunt doar câteva din criteriile care, din păcate, încă mai dau roade. Până când, nu se ştie! Probabil, ar mai trebui să treacă încă vreo 20 de ani, ca totul în ţara asta să intre pe făgaşul normal. Ce exemple putem avea noi toţi, când cei care ne conduc: au trei copii cu tot atâtea femei, se însoară pentru a enşpea oară la 60 şi ceva de ani, merg pentru a douăzecea oară în luna de miere, mint cu neruşinare şi fură la greu? În plus, mai au şi tupeul de a prezenta tuturor că tot ceea ce au realizat în viaţă, prin furt şi mişmaşuri, desigur, e rezultatul muncii lor asiduue. Probabil nu-i mai satură nimic, iar două-trei case, tot atâtea maşini şi luxul de aici par interminabile pentru ei. Au impresia că sunt nemuritori, că totul li se cuvine şi cu siguranţă trăiesc cu acest gând că, altfel, un om normal care duce un trai decent nu-şi poate explica de ce sunt aşa de nesătui. Dacă ţara asta, imediat după revoluţie, era una de oameni adevăraţi cu politicieni cinstiţi, totul putea fi altfel: tinerii nu mai erau nevoiţi să plece afară, sistemul educaţional era unul sănătos, infrastructura – prosperă, educaţia la superlativ, sănătatea sănătoasă şi economia viguroasă. Din păcate însă, pentru tot ceea ce s-a furat de unii, tragem noi: copii, tineri şi bătrâni. Huzurul lor e plătit de cei care îşi drămiuesc mizerele venituri pentru a le ajunge de la o lună la alta. Chiar aşa am ajuns să fim noi, românii? Chiar am ajuns să ne certăm între noi pentru nişte politicieni care ne fură? Fără doar şi poate am ajuns să fim ţara în care hoţii îi prostesc pe fraieri, de fraieri ce sunt.
Cu toţii trebuie să realizăm că politicienii, fără noi, n-ar mai avea putere, n-ar mai avea influenţă, n-ar mai avea cum să ne fure, dacă noi, da, noi, ne vom uni şi le vom spune că „ne-am săturat de ei”! Suntem mulţi, mai mulţi decât ei!

One Thought to “România politică – ţara în care hoţi-i prostesc pe fraieri”

  1. Anonim

    Jos palaria pt. acest articol.

Leave a Comment