Cei care ajung la piaţa agroalimentară din centrul oaraşului şi vor să-şi cumpere fructe, pentru a se hrăni sănătos, o să rămână stupefiaţi când vor vedea preţurile. Desigur, la fructele noi, care se zice că nu-s de sezon. Un kilogram de cireşe costă 40 de lei. Mult sau puţin fiecare poate decide în funcţie de buzunar, dar la modul general vorbind e un preţ colosal. Ce naiba or fi având cireşele astea de costă atât. Nu ştiu cum se face că, aici la noi, ceea ce ar trebui să fie de bun simţ, lucruri pe care ar trebui să şi le permită tot omul care munceşte, decenţa, e foarte scumpă. E normal, e moral să nu fim egali însă, nu-i normal şi moral să munceşti şi să nu ai. Românul e obişnuit să tacă, să rabde, să suporte orice. La orice val de scumpiri anunţat, nu auzi altceva decât clişeul: „Dapoi ce să facem? Asta este!”. La modul general vorbind, de asta s-a ajuns aici pentru că lumea suportă, tace şi înghite. De luna viitoare se anunţă noi scumpiri. La energie la gaze, la alimente. Nu-i nimic! Românul suportă orice, chiar dacă va ajunge să-şi roadă unghiile şi va fi nevoit să meargă la muncă doar pentru ca să-şi plătească factura de energie, el tot va suporta. Preţurile astea ajung sa bage omul în boală, să sufere de hipertensiune sau chiar să-i crească glicemia. Zilele trecute, la un magazin mare din municipiu, o bătrânică suferindă de diabet a vrut să-şi cumpere ceva dulce, o cicolată, pentru boala ei. Pe raftul special amenajat cu produse pentru diabetici a găsit tot ce-i trebuie dar când a vazut preţurile, biata de ea, instant i-a crescut glicemia. Nu şi-a mai permis să-şi cumpere nimic a răbdat. Că aşa e la noi, unii rabdă, alţii renunţă, alţii se îmbolnăvesc şi unii duc o viaţa de huzur.
Preţurile au luat-o razna
