Presupunem că în România e război. Plecați sau luptați?

M-a întrebat tata dacă aș rămâne în țară în eventualitatea unui război.  Nu sunt un tip foarte curajos, nu îmi place să mă laud. N-am cum, sunt de o naivitate crasă, iar unii au profitat din plin de naivitatea mea. Am stat și m-am gândit, am rumegat bine. Sunt jurnalist, cum naiba să plec din țară în caz de forță majoră, de război? N-am cum! M-aș băga în pământ de rușine. Cum să pleci tu, bărbat de aproape doi metri, cu aproape o sută de kile, cu mâini, cu picioare, cu ochi, văz și auz? Nu poți pleca, n-ai cum. Omule, mi-am spus eu, e absurd, vor râde femeile de tine, ce le-aș spune micuților mei, că sunt un bărbat adevărat și am fugit din calea nebunilor? Lasă, noi să scăpăm, dă-i în mă-sa pe ceilalți, nu? Băi, mi-ar fi rușine și n-aș fugi. Am ajuns atât de mult să blamăm țara asta, să o scuipăm, să o arătăm cu degetul. Numai că nu ne dăm seama, dar ne scuipăm pe noi, arătăm cu degetul spre noi. Țara suntem noi, iar politicienii sunt exact oglinda noastră, a societății, asta cred eu, asta e părerea mea și mi-o asum. Bună, rea, bogată, săracă, România este țara în care ne-am născut, în care trăim și în care vom muri mulți dintre noi. Până când să ne tot blamăm, să stăm pe facebook și să așteptăm ca alții să facă, să curețe, să strângă jegul lăsat în urmă? Nu, n-aș fugi din calea războiului. N-am făcut armata, nu știu trage cu pușca, dar sunt convins că pot ajuta. Am fost trimis pentru o zi la Șomcuta Mare. Acolo e un centru de refugiați. Voiam să vorbesc cu oameni care au fugit din calea războiului. A venit un Jeep cu numere de Ucraina. Erau un bărbat și o femeie bine îmbrăcați. O rupeau puțin în limba română. Șoferul, un tip zdravăn de mare, purta trening, adidași scumpi, și părea deranjat de prezența mea. Omul a intrat, iar nevastă-sa mi-a spus că sunt ucraineni, dar că pleacă în Spania. N-au copii, se duc. Omul a ieșit. L-am întrebat politicos de ce nu a rămas în Ucraina, acolo, în țară, să lupte. A devenit recalcitrant în vorbe, nu l-am mai înțeles, a intrat în mașină și a plecat în viteză. Îmi este teamă ca astfel de episoade să nu apară și la noi dacă, Doamne păzește, ar veni războiul. Lasă, să lupte fraierii, nu? Dar politicienii, ar rămâne oare ei în țară? Poate mă luminați voi, dragi cititori.

Adrian Lungu

6 Thoughts to “Presupunem că în România e război. Plecați sau luptați?”

  1. Popica

    Plecam ca șobolanii când se scufunda vasul! Ce dracu sa apărăm aici? Marile magazine și malluri ?

  2. Mare Branza

    Câți am mai rămas, mare brânză nu-i de noi. „Luptătorii” au plecat demult.

  3. Anonim

    Toti aia mai cu stare si sanatosi tun or sa fuga mancand pamantul de la primele alarme,tot amaratul,batranii,aia bolnavi cu minimul pe economie vor ramane cu forta sa apere tara.

  4. Aceiași

    Asta-i tara? Ce dracu sa apărăm? Lidl, Kaufland, Penny, profi etc

  5. Daniel

    Eu m-as intoarce in Romania sa lupt! Nu pentru politicieni sau pentru tara ci pentru ca sa stie rusii ca Romania nu-i sat fara caini si nu mi-as putea ierta sa stiu ca mi-am lasat familia pe mainile lor!

  6. Anonim

    Sa luam decizia celor din Ucraina plecam si noi la randul nostru sa vedem cat bine ne poate face alte tari,sa ramana in tara conducatorii sa lupte,ca tot ei fac ce vor cu tara,tot ei scapa cu viata,nu oamenii de rand

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul