Alexandru Lăpuşan
Când politicienii se înţeleg şi este linişte la vârful politicii, sigur ni se coace ceva. Poate fi vorba despre un acord în legătură cu modul în care s-au înţeles să jumulească ce a mai rămas din ţară (situaţie prea des întâlnită pe piciorul nostru de ..plai) sau, într-un plan superior de exploatare a inteligenţei, de o nouă construcţie politică. Coabitarea dintre Ponta şi Băsescu a surprins pe toată lumea. Pe unii mai puţin plăcut. Dacă până nu demult raţiunea de a exista a USL-ului se fundamenta pe necesitatea eliminării lui Traian Băsescu de pe scena politică şi înlocuirea cu Antonescu, acum parcă lucrurile nu mai sunt aşa de clare. Raţiunea iniţială a fost inlocuită cu aducerea ceva mai în faţă a intereselor ţării. Semnarea de către Băsescu a decretelor pentru numirea celor şase şefi de parchete (printre care Tiberiu Niţu-procuror general şi Codruţa Koveşi procuror şef a DNA), propuneri făcute de Ponta, în calitate de ministru interimar al justiţiei, a fost prima mare nedumerire a analiştilor politici. Cum de a cedat Băsescu în cazul lui Niţu? Ce presiuni s-au făcut asupra lui Ponta de a propus-o pe Koveşi? Până la urmă, explicaţiile simple (care nu au mulţumit pe nimeni) au închis discuţiile. Băsescu aprobă solicitarea primului-ministru de a reprezenta ţara la Consiliul European din 22 mai. Nu ştiu dacă neapărat pe probleme de politică energetică sau chiar pe cele de fiscalitate şi combaterea evaziunii fiscale Ponta este mai calificat decat Preşedintele. Logica lucrurilor, având în vedere că aceste teme sunt în zona de preocupări/atribuţii ale guvernului, în condiţiile explicite ale CCR privind reprezentarea şi dreptul de mandatare din partea Preşedintelui, nu a fost de natură să elimine ceea de-a doua mare nedumerire de pe piaţa politică. Coabitarea începe să semene a relaţie funcţională cu nuanţe evidente de negociere şi troc. Atunci când sunt trei titulari la o nuntă, de obicei unul este în plus. Pe cale de consecinţă, liantul USL a început să se deterioreze. Multe din semnalele explicite au venit din zona Antenelor care au intensificat atacurile la adresa executivului (în general) şi chiar a lui Ponta (în particular). Lupta dintre Romania TV, a deputatului PSD Sebastian Ghiţă, şi trustul antenelor, începută cu ceva timp în urmă, se dezvoltă. Acuze de mari evaziuni (aprox. 500.000 euro) sunt puse-n seama deputatului. În orice caz, trompeta PNL care sună în urechile PSD-ului este Roşca Stănescu. Este un fel de înger al luminii care vesteşte sfârşitul USL. Tonul mai strident a apărut după înţelegerea preşedintelui cu premierul în ce priveşte procurorii. Să fie vreo legătură între declanşarea şi generalizarea unor cercetări (de ex. mafia lemnului de la Cluj) şi prin alte judeţe unde francize de la centru, practicând o politică de şantaj, au trăit (alimentându-se cu bani şi informaţii) în coasta mafiei protejate de poliţie? PC-ul, latura fără culoare a PNL, se bagă dar nu participă. Adică, înafara suportului media, nu contează în economia politică a momentului. Mari suspiciuni care ar putea genera scandalul trofeului din agricultură se conturează în jurul elaborării noului PNDR 2014-2020 (lucrat în MADR şi externalizat la… plată). Un pion de bază al PNL, Klaus Iohannis, cu logica lui nemţească şi tempou ardelenesc, este sceptic privind viitorul USL: Nu sunt obiective comune, ba dimpotrivă! Udrea îşi face bagajele pentru noul Partid Popular unde se va topi probabil şi Ungureanu. PDL-ul este practic inexistent. Doar scandalurile între cele două coloane (Boc/Udrea-Blaga) mai amintesc de existenţa lui. Miza scandalului este enormă: 1) Europarlamentarele şi ponderea fiecărui partid la familia politică europeană în vederea jocurilor privind viitorul Europei; 2) Alegerile prezidenţiale şi de aici numirea noului prim ministru şi configuraţia unei alte (foarte posibile) majorităţi parlamentare pentru perioada premergătoare alegerilor din 2016. Şi o perspectivă matură a politicii româneşti!
