Primarii vor trebui să se gândească de două ori şi să-şi calculeze banii de patru ori înainte de a se apuca de câte o investiţie. După ce s-a „fript” de pe urma lipsei de chibzuinţă vizavi de banul public a edililor patriei, care au reuşit să se înece în datorii, Guvernul s-a gândit să pună frână elanului pionieresc al acestora. Aşa că, de acum înainte, comunele, oraşele şi chiar judeţele care se întind mai mult decât le este plapuma vor intra în insolvenţă, iar edilii rău-platnici vor fi înlocuiţi cu administratori judiciari.
Măsura radicală ar trebui să-i potolească pe edili, să-i determine pe aceştia să nu mai angajeze cheltuieli doar pentru a se afla în treabă şi fără a dispune de sursele necesare de finanţare, doar bazându-se pe „pomana” statului ori a consiliilor judeţene. Experienţa anilor trecuţi i-a învăţat cu binele. Imediat ce ajungeau în gaură, edilii mai slabi la matematică erau salvaţi de guvernanţi, care scotoceau în bugetul ţării şi găseau bănuţii necesari pentru ca nechibzuiţii să achite constructorilor facturile restante. Un ban de la stat, un ban de la bugetul judeţului, şi una-două comuna ieşea la liman. Repercusiuni pentru cei responsabili de aceste probleme financiare? Absolut niciuna! Aşa că putea repeta greşeala şi anul următor, convins fiind că, la un moment dat, cineva o să dreaga busuiocul. De altfel, de ce şi-ar face griji, de vreme ce în România nu există, în prezent, nicio instituţie care să verifice modul în care se fundamentează bugetele locale?!
Astfel, un primar care se îndatora şi cheltuia într-o veselie pentru tot felul de investiţii, doar-doar mai câştigă nişte voturi, beneficia de un tratament preferenţial faţă de „colegul” său mai serios, mai calculat, care îşi administra mai cu… cap bugetul. Iar dacă nu era reales, cel care îi urma se trezea că preia o primărie sugrumată de datorii şi că nu poate demara un proiect pentru comunitate din cauza facturilor neachitate moştenite.
Oficialităţile au mai avut o încercare de a soluţiona extrem de spinoasa problemă a arieratelor, în condiţiile în care, la final de 2012, autorităţile locale din România înregistrau datorii în valoare de 840 de milioane de lei către furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, iar după o lună, acestea au explodat la 1,2 miliarde de lei. Prin urmare le-a întins o mână de ajutor, punându-le la dispoziţie împrumuturi în Trezorerie cu o dobândă destul de mică.
Evident, soluţia nu a fost nici pe departe cea salvatoare, reuşind doar să reducă puţin nivelul arieratelor. Împrumuturile respective au fost gură de oxigen pentru prea puţine primării îndatorate. A urmat o altă măsură: în momentul în care autoritatea locală are restanţe mai mari de 90 de zile, care depăşesc 15 la sută din bugetul general, se declară starea de criză financiară, urmată de intrarea în insolvenţă. Dacă primarii nu recunosc insolvenţa, riscă să ajungă după gratii.
