Noul suflu sistolic

În timp ce actualul primar zălăuan a anunţat că nu mai doreşte să candideze la funcţie în alegerile viitoare (la funcţia de primar, însă mai sunt şi alte funcţii la care a dat de înţeles că s-ar putea gândi), tabăra penelistă coace încă listele, conform spuselor preşedintelui organizaţiei municipale. Sincer să fiu, habar nu am ce „coc”, sau pe cine doresc să împingă în gura lumii, implicit pe buletinele de vot, pentru funcţia de primar al Zalăului. Este ca şi cum ai cere unei cofetărese să facă un tort din apă, zahăr şi tărâţe. Nici pe la pesedişti nu se conturează mari focuri de artificii, în lansările de candidaturi, având în vedere încrederea tot mai şubredă a oamenilor în reprezentanţii trandafirii. Votul de marţi al parlamentarilor, pentru pensiile nesimţite, va adânci şi mai mult lehamitea cetăţenilor pentru viitorii candidaţi, chiar dacă aceştia sunt sau nu deputaţi sau senatori, nu contează. De portocalii ce să mai vorbim, neîncrederea e la ea acasă, lucru demonstrat recent de tentativa de miting din faţa prefecturii sălăjene, în care s-au adunat treizeci de oameni, cu tot cu reprezentanţi şi ziarişti. Pulsul urbei arată cel puţin îngrijorător din acest punct de vedere şi asta nu pentru că oamenii ar putea să urască din ce în ce mai mult tot ce mişcă în politica sălăjeană. Este şi ura până la urmă, un sentiment, trăieşti „ceva” faţă de cineva, te frământă, îţi pasă. Partea tristă e că sălăjenii devin imuni la orice stimul de partid sau apariţie cu chip politic. Indiferenţi la orice mişcare sau manifestare trâmbiţată, aducătoare de „suflu nou” şi alungătoare de „suflu vechi”, puturos. Oamenii care duc greul acestui judeţ nu mai pot fi duşi cu preşul, linguşiţi până ce ştampila aterizează acolo unde se crede, conform amestecatului de cărţi la masa de joc. Îmi dau seama tot mai mult discutând cu oamenii, fie cei din oraşe, fie că apuc să-i întreb pe oamenii de la sate. Oamenilor începe să le crească alarmant, indiferenţa. Ceea ce puţini dintre cei încă în funcţii ştiu, dar, mai important, ceea ce nu bănuiesc cei care îşi freacă palmele în aşteptarea alegerilor, este faptul că indiferenţa, ca stare, este cel mai crunt simţământ venit din partea viitorului alegător. Loveşte cel mai rău, doare cel mai tare. Arată că nu valorezi, că eşti fad, că nu produci nicio stare, nicio emoţie. Că nu promiţi decât verbal şi nu ca ceea ce reprezinţi, şi că eşti ceva ce poate fi încă din prima zi, înlocuit. Trist este şi faptul că dincolo de aceste semnale, care devin tot mai mai concludente, din partea oamenilor, fie că vin din oraşe sau din comunele sau satele sălăjene, masa politică sălăjeană zâmbeşte cu gura până la urechi mimând că totul este ok, şi merge înainte, anunţând la megafon programe, promisiuni, jurăminte, orizonturi noi care se vor revărsa, nu-i aşa, în sfârşit, peste prezentul coclit şi compromis. Veştile reale, în măsura în care doresc să le primească şi să le vadă aşa cum sunt, nemachiate, necoafate, neparfumate, sunt, de fapt, îngrijorătoare pentru ei. Iar trendul acestei îngrijorări este ascendent. Şi e valabil pentru toată paleta coloristică din politica sălăjeană. Ar fi bine ca înainte de anunţarea listelor de candidaţi, fiecare formaţiune să ţină cont de realităţile din judeţ, văzute, nu auzite sau presupuse, găsite prin statistici. De realitatea oraşelor, de adevărata imagine a satului sălăjean, de greutăţile şi lipsurile în care oamenii şi copiii, cu precădere cei de la comune sau sate, trăiesc. Preconizez nişte candidaturi fâsâite, şi alegeri pe măsură. Nu avem canalizări în Zalău. Nu avem apă curentă, în anul 2015, în multe comune sau sate din judeţ, de canalizări nici nu mai amintesc. Imaginaţi-vă, domnilor viitori candidaţi la funcţiile de primari, numai acest singur aspect, între alte o sută, pe care mai mult de jumătate din populaţia acestui judeţ îl îndură. Evitaţi, cel puţin, promisiunile penibile, nimic nu e mai urât, mai dezamăgitor în caracterul sau imaginea cuiva, decât a nu-şi ţine o promisiune. Sănătoşi să fim, poate ne loveşte şi pe noi şansa cea mare şi apar, măcar în fotoliile strategice, oameni cu adevărat noi şi curaţi, nu vulpi îmbătrânite în ignoranţă şi rele de care ne-am săturat cu toţii. Poate doar aşa, speranţa sălăjeană mai poate fi resuscitată, altfel, pregătiţi-vă stimaţi candidaţi, pentru un rezultat tras de păr, iar voi dragii noştri cititori, pentru same old shits, adică aceleaşi rahaturi vechi, cu etichete noi, care nu ne vor părăsi existenţa niciodată.

Alte articole

Leave a Comment