Dupa doua zile in care nu am vazut si nu am citit stiri, joi dimineata am dat peste o stire buna. O stire ca o veste buna. Un tip pe care il vazusem doar de citeva ori la televizor si care ma cucerise rapid cu anticomunismul sau lucid a facut ceea ce poate am fi vrut multi sa facem dar nu indrazneam. Pe scena publica apare zilele acestea o miscare numita Noua Republica autointitulata drept o platforma democratica prin care se reunesc, intr-o actiune coerenta si vizibila, sensibilitatile clasic-liberale, conservatoare si crestin-democrate si care se adreseaza cetatenilor de dreapta dezamagiti de structurile politice actuale din Romania. Fondatorul acesteia este Mihail Neamtu, 33 de ani, filosof, teolog si eseist. Actualmente, director stiintific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.
Fara sa piarda timpul cu prea multa diplomatie, Mihail Neamtu spune ca socialistii reprezinta cel mai mare pericol pentru Romania. Prima amenintare pentru Romania, in opinia noastra, este posibila revenire a socialistilor la putere, in 2012. Nu PDL este prima problema a acestei noi contructii, desi este si in PDL o anumita problema, a precizat el.
Am fost multi care am vrut altceva dupa caderea comunismului si , la inceput invinsi de TVR, apoi de Duminica Orbului, apoi de mineriade, ne-am retras in cochilii sau in carapace, ne-am concentrat pe studii, cariera sau afaceri si i-am lasat pe ei sa faca politica. Am incercat sa ne agatam cu speranta moderata de anumite sigle, cum ar fi PNL, PNTCD, apoi CDR. Faptul ca au fost doar niste sigle rupte de realitate si goale de sens a fost dovedit din plin de neiertatoarea istorie recenta. Cine isi inchipuie ca aceste citeva milioane de romani – care in prezent reprezinta grosul celor ce nu se prezinta la vot sau se prezinta pentru a scrie o injuratura pe buletinul de vot – au clacat si au pierdut orice speranta se inseala. Ei sunt idealistii pragmatici. Sunt cei care nu au plecat din Romania desi ar fi fost perfect compatibili cu valorile democratiei occidentale si cu piata muncii de acolo. Sunt cei care au plecat dar intr-un coltisor al mintii lor mai spera ca tara lor ii va dori reveniti si ca va avea nevoie sincera de ei si de spiritul lor pragmatic. Sunt cei care au legat Romania de Europa prin cultura sau afaceri, independent de politica externa si de guvernari, ba chiar impotriva acestora. Nu in ultimul rand, sunt cei care stiu ca ei vor plati falimentul si incompetenta politicienilor actuali.
Citez din Crezul politic al acestei miscari:
– Romania are nevoie si astazi de idealistii pragmatici care refuza transformarea tarii intr-un paradis al mediocritatii
– Sunt milioane de cetateni care vor sa dea tarii un alt viitor: nici colonie economica, nici insula ocolita de marele capital
– Un Stat care nu ia banii contribuabililor pentru clientela proprie, pentru redistributii dubioase sau pentru cresterea numarului de agentii guvernamentale
– O Noua Republica se sprijina pe o Constitutie a libertatii. Aceasta cere alt leadership: oameni care n-au colaborat cu vechile structuri de partid comunist ori neo-comunist; oameni care nu si-au negociat demnitatea servind batrana Securitate; oameni care au iesit din saracie prin propriile puteri. Noul si vechiul, asadar, aduse laolalta: intelepciunea traditiei (care ne invata pretul libertatii) dialogind cu inteligenta modernitatii (care ne-a scos din saracie).
Fara sa fie Alba ca Zapada, Noua Republica declara ca nu primeste in randurile ei oameni care au compromis ideea de justitie, care s-au imbogatit din capusarea bugetului de stat, care si-au cumparat functiile si diplomele, care au transformat politica in afacere. Putem sa fim sceptici si putem sa zambim ca la auzul unor naivitati, dar nu cred ca ne mai putem permite sa fim eternii pesimisti si sa nu incercam altceva. Astfel de oameni exista si nu este nevoie decat de unul care sa identifice alti doi, care la randul lor sa-i valideze pe altii si asa mai departe.
Zona de dreapta a politicii romanesti este complet libera, iar stanga este total populista si non-pragmatica. Oare merita PDL-ul in combinatie cu Becali si Dan Diaconescu cadoul de a contabiliza simpatiile pentru dreapta? Este PDL-ul un real partid de dreapta? Din cauza crizei si a nehotararii guvernului, opozitia s-a umflat artificial ca un balon ce pluteste lenes in asteptarea inevitabilei accederi la putere. Merita, oare, USL-ul o asemenea pleasca din partea electoratului?