În după masa zilei de 12 septembrie 2012, Parlamentul European va analiza situaţia României scoasă la iveală de ..referendum. Materialul de bază îl vor prezenta ei. Noi vom avea două posibilităţi, fie să recunoaştem şi să ne angajăm, fie să negăm şi să facem larmă că doar, doar se vor mai înmuia atitudinile. Era să uit de cea de-a treia posibilitate în care grupurile noastre de europarlamentari ar urma să se bălăcărească acolo, în aşa hal, încât francezii să se bucure că în locul ţiganilor cerşetori, la ei, n-au ajuns politicieni. Am ajuns într-o situaţie destul de penibilă. Ca şi atunci când învăţătorul îţi cheamă părinţii la şcoală. Chiar dacă reuniunea respectivă nu este programat să se termine cu o rezoluţie, este evident că ni se va arăta cartonaşul galben. Galben înseamnă roşu pentru unii politicieni care au încercat să joace în liga europeană cu reguli din… cealaltă! La noi tensiunile se acumulează. Ziarele străine inventariază această acumulare iar unele chiar avansează scenarii triste faţă de aşteptările noastre. Secretarul general al USL, L.Dragnea, cel care cu ceva ani în urmă tuna şi fulgera înspre PSD (din tabăra PD), este cercetat pentru zece capete de acuzare în dosarul fraudelor electorale. După reacţia coaliţiei, este destul de evident că şi aici laţul se strânge ca şi-n cazul ex ministrului apărării şi a fiului actualului. Sondajele de opinie, chiar dacă au scăzut pentru favoriţi, se menţin la niveluri ridicate. Sigur opţiunile trebuie să aibă unde să se scurgă şi mai ales motivaţia să o facă. Până acum, cu toată înţelegerea, dreapta românească (?) are un mesaj tare opac.Chinurile facerii par că le ocupă tot timpul şi nu s-au aplecat asupra a ce este de făcut (programe socio-economice) şi cu atât mai puţin, asupra mesajelor către electorat. Numai din agricultură, la câţi proprietari sunt, ar fi de un partid. Problema este că, din păcate, pe aceştia nici unii, nici alţii nu prea-i bagă în seamă. Poate doar în preziua parlamentarelor sau a referendumului. Populaţia ocupată în agricultură reprezintă 28,6% (ICCV-IES 2012)*, însă locuitorii satelor adună 47,2% din populaţia ţării (INES 2012). Dacă la aceştia mai adăugăm şi numărul celor de la oraş care vin cu portbagajele pline duminica, putem avea o evaluare a ponderii populaţiei peste care se răsfrâng politicile agricole şi care reacţionează faţă de acestea. Poate segmentul social cel mai uşor de manipulat, şi din cauză că 75% trăeşte în „condiţii precare” (*), populaţia rurală este un segment electoral loial pe care dacă-l pierzi, mulţi ani nu te mai întâlneşti cu voturile lui. Din păcate, niciunul din curentele politice nu a găsit formula să convingă şi să sprijine soluţia care a dat rezultate în toată lumea: asocierea. În UE formele asociative deţin 80% din piaţa agroalimentară şi din aceasta 50% (special lapte, vin, ulei, fructe, etc) este susţinută de cooperativele agricole. La noi, probabil, nu s-au născut încă politicienii care să poată înţeleage, care să aibă ştiinţa şi curajul de a promova şi puterea de a susţine cooperaţia agricolă. Pentru că ne aflăm într-o situaţie deosebită generată de secetă (care pe zone întinse a avut efecte devastatoare), pentru că toamna nu promite de loc că ar oferi condiţii normale (înclusiv nivel cost) pentru înfiinţarea culturilor şi (nu în ultimul rând) pentru că ne aflăm într-un an electoral, atitudinea autorităţilor mi se pare mai mult decât timidă. Personal, apreciez măsurile adoptate de guvern în legătură cu perspectivele unor investiţii (irigaţii), inclusiv discuţiile cu chinezii, însă lipsa măsurilor clare (dacă ele există) pentru această campanie de toamnă trebuieşte lămurită. Am înţeles povestea cu 100 lei/ha, despăgubiri pentru micii producători şi lipsa oricărui suport pentru ceilalţi. Cam puţin. Uneori nu merită timpul pierdut să umbli după despăgubirea de 7%. Suntem încurcaţi rău de tot cu cei 173 euro/ha. Nu ştim dacă sumele acestea reprezintă plăţile complementare pentru anul 2012 sau sunt avansuri din plăţile aferente (?) anilor viitori, pentru care vom plăti dobânzi şi costurile garanţiilor? Chiar dacă mai este hăt mult până la Crăciun, suntem nevoiţi să întrebăm ca şi la colinde: ne daţi ori nu ne daţi?
Alexandru Lăpuşan
