Zilele trecute, Parlamentul a tinut sa mai distruga din bruma de incredere publica pe care o mai avea. Cu alte cuvinte, institutia de care aminteam isi continua lupta pentru ingroparea definitiva a presedintelui suspendat. Daca va reusi acest lucru, vom vedea in 19 mai, la referendum, insa ceea ce ne transmite Parlamentul este ca, la ora actuala, in Romania, institutiile nu mai conteaza. Toate drumurile pentru a hotari soarta presedintelui, in cazul unui referendum nevalidat, duceau la un moment dat catre Curtea Constitutionala, singura institutie in masura sa interpreteze o astfel de neclaritate legislativa. Cu toate acestea, parlamentarii au tinut mortis sa arate ca ei sunt pionii principali, jucatorii care centreaza si, in acelasi timp, dau cu capul. Un exemplu elocvent in acest sens vine din chiar intrebarea care va fi pe buletinele de vot, de unde rezulta cat de aberanta este hotararea Parlamentului. Pe acele buletine, romanii vor fi intrebati daca sunt de acord cu demiterea lui Traian Basescu. Adica, daca sunt de acord cu intentia Parlamentului. In cazul in care oamenii nu se prezinta la vot, inseamna ca intentia deputatilor si senatorilor este total neinteresanta pentru cei care i-au ales, ceea ce, logic, ar trebui sa atraga niste sanctiuni chiar pentru Parlament. Cel putin sa se ajunga la concluzia ca intre ei si popor exista o ruptura evidenta, in timp ce existenta si interesele lor nu mai au vreo legatura reala cu existenta si interesele celor care le-au acordat incredere, prin vorturi, in 2004. Insa, aici, din pacate, am atins un subiect extrem de sensibil pentru pielea unui parlamentar, in contextul in care toate drumurile duc (sau ar trebui sa duca) la moralitate. Este clar ca lumina zilei ca, in aceste zile, singurul interes al majoritatii parlamentarilor este demiterea cu orice risc a presedintelui suspendat. In fond, asistam la o lupta care pe care, batalie a carei prima victima o cunosteam deja.
Pentru ca tot vorbim de obsesii, putem spune ca si Parlamentul s-a transformat intr-o adunatura de 322 de mici Basescu. Probabil, nu am fi avut acest punct de vedere daca senatorii si deputatii nu-si rezervau dreptul de a decide ce se va intampla dupa referendum. Dupa cum se stie, Parlamentul urmeaza sa stabileasca procedurile care ar trebui aplicate in eventualitatea invalidarii referendumului de demitere a presedintelui. Aici vorbim de acel amendament apartinand PSD, care lasa mana libera parlamentarilor sa decida procedura de urmat, in situatia in care Curtea Constitutionala va constata ca nu au fost indeplinite conditiile de valabilitate stabilite prin lege in cazul referendumului care se va desfasura pe 19 mai. Este evident faptul ca propunerea pesedistilor, votata de altfel cu o larga majoritate, lasa loc organizarii unui al doilea, al treilea, al patrulea sau a altor cincizeci de alte referendumuri. Este, daca vreti, o sfidare la adresa bunului simt. Dupa cum simplu deducem, si de data aceasta ne lovim de aceeasi… moralitate inexistenta.
Intr-o analiza facuta de un cotidian national, se arata ca politicienii romani se intind atat cat le permit alegatorii. Astfel, cu cat electoratul este mai indiferent, cu atat politicienii lucreaza mai intens pentru propriul lor interes. Nimic mai adevarat! Ei bine, ce alt motiv mai serios ne trebuie pentru a fi convinsi sa participam la referendum? In acest moment, cu toarte ca, practic, campania pro si contra Traian Basescu a demarat, bombardand electoratul cu mesaje politice, pana la urma, tot ceea ce se intampla graviteaza in jurul unui singur nucleu. Va vine sau nu sa credeti, elementul central al acestei miscari de forte este acelasi factor moral, conditie care ar trebui sa stea la baza caracterului fiecaruia dintre indivizi, dar care, din nefericire, este un deziderat mult prea pretentios pentru majoritatea celor care ne privesc de… sus.
