Daniel Săuca
„Poate mai există speranță!” Cu aceste vorbe se încheie unul din „sezoanele” cunoscutului serial de televiziune The X – Files (Dosarele X). Filmul, al cărui motto a devenit celebru nu numai pentru fanii SF, „Adevărul este dincolo de noi”, nu e despre România. Nici despre manifestanții din Piața Victoriei, de la Palatul Cotroceni sau din Zalău. Serialul, printre multe altele, pune sub lupă „conspirația Guvernului”, una din idei – ascunderea de ochii și urechile poporului a Adevărului (de exemplu, la baza existenței umane stă și o intervenție extraterestră). Oricum, de-a lungul istoriei, una din cele mai relative noțiuni a fost și rămâne Adevărul. Nu de puține ori, de pildă ceea ce e logic nu este adevărat, iar ceea ce este adevărat nu e logic. Sunt prea multe definiții, interpretări, abordări ale Adevărului (nu numai din perspectivă filosofică). Așa că, de dragul editorialului de față, vulgarizând poate excesiv științele în domeniu, să admitem că există și un tip foarte special de adevăr, „adevărul meu”. Așa cum există „guvernul meu” (de fapt, nu există decât probabil ca „intenție de adevăr”) sau „părerea mea”. Românii, nu puțini, sunt specialiști în „adevărul meu”. Recentele „evenimente” mi-au demonstrat acest „adevăr”. Români care nu au citit în viața lor nici măcar un pliant au devenit brusc mari specialiști în drept. Români, nu puțini, cu „probleme”, s-au transformat în propagandiști ipocriți ai „binelui public”. Ziariști, imparțiali ca toți românii, au devenit agitatori, probabil și în urma unor comenzi de la „ceva” unități. Politicieni, altfel de succes (în plan electoral), au ajuns niște bieți incompetenți, penibili. Destul de probabil, în haosul din societatea și instituțiile publice românești fiecare defilează cu „adevărul lui”. Una din probleme: nu contează „adevărul celuilalt”. Pulverizarea valorilor, pervertirea elitelor, hățișul legislativ, debalansarea echilibrului puterilor în stat (justiția, evident, pare mai „tare” decât puterile executivă și legislativă), criza incredibilă a sistemului de învățământ, agresiunea globalismului corporatist, de mânuță cu tarele „ancestrale” ale poporului român, cu lipsa oamenilor de stat (și prea multe altele), pot conduce la întrebarea ce fel de „adevăruri” contează astăzi în societatea noastră. Cine știe, poate chiar „Adevărul este dincolo de noi”. Și, totuși, mai există speranță?…
In acest articol miroase a lins talpile puterii.Recompensa pentru postul ocupat la institutia subordonata puterii locale.RUSINICA !!!!!
mei ,daca nu esti vinovat nimeni nu te ia sa te acuze de pe strada,nevinovatul iese la suprafata,ceilalti se dau sau isi dau la fund, deci nu trebuie nici o imunitate la nimeni, uite ludovic orban de la pnl si-a dat demisia a mers la judecata si ii nevinovat in prima instanta,ii mai bun? dintr-un singur pct de vedere nu a tinut cu dintii de functie ca si cei de azi dragnea ,tariceanu etc, politicienii toti sunt niste smecheri ,dar justitia trebuie lasata sa-si faca treaba, daca s-ar putea judeca procesele mai rapid si eficient ar fi minunat, jos cu lingai si corupti
1. Un text scris alandala, cu toate că transpare tentativa de relativizare (id est devalorizare) a protestelor anti-corupție.
2. Puerilă și sterilă utilizare a ghilimelelor.
3. Nu știu ce studii are dl autor, dar, din moment ce a ajuns să scrie la gazetă, e de presupus să fi auzit de independența justiției ca un pilon al statului de drept. Deci, nu mai „tare” cum insinuează și acuză că ar vrea „ceilalți”, ci independentă! Mă rog, cînd te-a pus partidul în funcție…
Speranţa e că neamţul ajuns preşedinte va plăti impozit pentru meditaţiile din care , cică, şi-a cumpărat şase case. Deocamdată ANAF nu a găsit nimic la SIbiu. Aşteptăm şi nu uităm !
Casele lui Iohannis însumate nu pot concura nici pe departe cu conacul și domeniul frizerului Dragnea, făcute, nu-i așa?, din salariul de bugetar-șef la Consiliul Județean Teleorman care a acordat contracte cui trebuie!