Lupul, paznic la oi

Florin Negoiţă
România este – dacă nu singura – cel puţin printre extrem de puţinele ţări din lume, în care cel pus să păstorească domeniul de infracţionalitate cel mai înalt, plânge şi suspină astăzi din spatele gratiilor.
Şefa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi alături de ea oameni de afaceri şi „grei” din politică, toţi sunt loviţi de cel mai nou cutremur având epicentrul la DNA. Vorbim aşadar despre Alina Bica, procurorul-şef al DIICOT, care îşi va pertrece iarna (cel puţin) în beciul poliţiei, după ce judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că e coruptă. Nu e ceva definitiv, dar e o primă ştampilă pusă pe un dosar aflat abia în stadiul de prefaţă.
Alina Bica este acuzată de fapte pe care le-ar fi comis în 2010, când era secretar de stat la Ministerul Justiţiei şi membră a Comisiei Centrale pentru Despăgubiri. De altfel, toţi membrii comisiei, nouă la număr, sunt acuzaţi alături de ea de abuz în serviciu. Procurorii susţin că ei ar fi aprobat ilegal acordarea unei despăgubiri uriaşe pentru Stelian Gheorghe – un om de afaceri prosper într-un mediu propice furăciunilor grandioase, greu de imaginat de către noi, cei care ne spetim pentru un salariu microscopic. Ca să vedem proporţiile acestui caz e suficient să ştim că suma în cauză – 377.282.300 de lei, plătită în acest dosar de despăgubire – este mai mare decât totalul despăgubirilor civile plătite de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) în tot cursul anului 2011, care a fost de 249.882.000 de lei.
Terenul în cauză, pe care în acest moment se află Parcul Plumbuita din Capitală, în suprafaţă de 13 hectare, a fost deci evaluat la 377 de milioane de lei (noi, nu vechi). Ca să se ajungă la această sumă, expertul evaluator a avut o contribuţie decisivă, el beneficiind în momentul efectuării acestei evaluări de elogii şi ridicări în slăvi din partea doamnei Bica, aceasta susţinând apăsat că raportul de evaluare este corect întocmit, iar suma stabilită perfect justificată. Că ulterior procurorii au descoperit o supraevaluare cu 61 de milioane de euro – acesta era pe atunci un lucru pe care buna-credinţă a d-nei Alina Bica nu l-a putut anticipa. Şefa DIICOT deţinea la vremea respectivă funcţiile de secretar de stat în Ministerul Justiţiei şi cea de membru al comisiei din ANRP care a aprobat despăgubirile. Omul de afaceri curate Gheorghe Stelian, susţin anchetatorii, ar fi împărţit cu alţi trei oameni de afaceri cei 61 de milioane de euro – suma care reprezintă prejudiciul în urma despăgubirii plătite pentru terenul supraevaluat.
Alături de Alina Bica sunt învinuite în dosar alte 10 persoane, printre care doi actuali deputaţi şi un fost preşedinte al Autoritaţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei. Toţi sunt acuzaţi de abuz în serviciu, iar lor nu le vine a crede. Numele lui Dorin Cocoş – fostul soţ al Elenei Udrea, arestat într-un alt dosar de corupţie, este şi el menţionat de martorii din dosar ca fiind implicat în aceste activităţi aducătoare de sume astronomice în bugetele sus-numiţilor.
Văzând şi, totodată, încercând să cuprinzi cu gândul aceste sume, atât cât îţi permite firesc imaginaţia, te întrebi dimineaţa în oglindă pentru ce Dumnezeu te mai duci la serviciu, de ce te mai speteşti muncind pe aproape nimic şi de ce chiar şi cu acest vârf de aisberg retezat mai mult sau mai puţin de ochii lumii, viaţa rămâne la fel de nedreaptă pentru cel cinstit şi în mod invariabil, aproape sărac.
Şefa celor care îşi iau salarii grele tocmai ca să combată infracţionalitatea la cel mai înalt nivel şi cu consecinţele dintre cele mai grave, deşi la data respectivă nu avea această funcţie, a reuşit prin acest scandal uriaş să pună o pată neagră pe această instituţie, până mai ieri neatinsă de urgia DNA care, se pare, este abia la început.
Odată ce corul îngerilor păzitori a tăcut, avem în faţa noastră astăzi imaginea tristă a unui înalt om al legii, care coboară scările cu mâinile încătuşate şi privirea pierdută. Imagine care face din nou credibilă sintagma „nimeni nu e mai presus de lege”.
Până la urmă, astfel de fapte, de cifre care ne ameţesc numai când le privim, pot reprezenta pentru unii orice la un moment dat, însă niciodată nu pot garanta etern aerul libertăţii şi nici liniştea somnului, cu capul pe perna de acasă.