Lumini la amiază. Și în 2016

Daniel Săuca

Despre Diogene(s) Cinicul se povesteşte că, odată, în plină zi, umbla cu o lampă aprinsă spunând: „Caut un om!” Poate a celui pe care l-a numit „cinstit”. La câteva sute de ani după acest „incident” – ce ţine şi de o anecdotică filosofică extrem de uzitată în unele medii, şi, probabil, uzată – s-a arătat Omul. Dumnezeu. Naşterea, Moartea, Învierea au devenit, brusc, din concepte, din căutări filosofice „teoretice” realităţi „palpabile”. Omul s-a arătat. La amiază. La vedere. Cinstiţii şi necinstiţii, sănătoşii şi bolnavii, credincioşii şi necredincioşii l-au putut vedea, l-au putut crede, l-au putut plânge.
La peste 2.000 de ani de la acest „incident” – moment ce a schimbat fundamental „destinul” omenirii – spunem că atunci s-a arătat Omul, dar precum „cinicul” grec, încă îl mai căutăm. De fapt, căutăm să fim aşa cum ne-a spus să fim. Ca Oameni. Să nu avem alţi dumnezei în afară de El. Să nu ne facem chip cioplit, nici altă asemănare, să nu ne închinăm lor. Să nu luăm numele Domnului Dumnezeul nostru în deşert. Să ne aducem aminte de ziua Domnului şi să o cinstim. Să ne cinstim părinţii. Să nu ucidem. Să nu fim desfrânaţi. Să nu furăm. Să nu ridicăm mărturie mincinoasă împotriva aproapelui. Să nu poftim nimic din ce este al aproapelui. Şi să ne rugăm: „Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri și nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”
Luminile sunt la amiază. Şi noi tot (ne) căutăm. Şi, poate, ne rugăm… Şi povestim. Să fim buni. Să fim cinstiţi. Să nu furăm… Să aveţi parte de sărbători luminate!
11 aprilie 2012
P.S.: Un adagio la acest text de Paști apărut la rubrica de față în urmă cu trei ani: nu e supărătoare, în continuare, distanța dintre „fapte” și „credință” la mulți dintre semenii noștri, români autodeclarați „credincioși”?; ce rost are credința dacă nu e completată de fapte bune?; „Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua” (Matei, 25, 29)…

Leave a Comment