Lăsaţi smartphonul şi încărcaţi arm’!

   Au trecut aproape zece ani de când serviciul (stagiul) militar obligatoriu a dispărut din viaţa tinerilor români. Privit cu teamă de cele mai multe ori, cu dezgust şi având parte, în majoritate, de cuvinte şi păreri din cele mai puţin elogioase, stagiul militar revine în contextul social la nivel de discuţie serioasă şi urcă vertiginos către stadiul de certitudine. Conflictele actuale, contextul politic, degradarea relaţiilor dintre state, criza imigranţilol precum şi multe, nenumărate alte cauze ameninţă din ce în ce mai mult bătrânul nostru Pământ. Ţările baltice, dar şi Polonia, de exemplu, au anunţat că iau în calcul reintroducerea stagiului militar obligatoriu.

    La rândul ei, România se pregăteşte pentru o măsură asemănătoare, dar mai uşoară: porţile Armatei ar putea fi deschise voluntarilor, începând cu anul viitor. Dacă alte ţări au fost mai ferme şi au lăsat să se înţeleagă că stagiul militar obligatoriu capătă consistenţa unei necesităţi, România îi ia pe tinerii noştri cu uşurelul, astfel încât să nu-i sperie, şi să-şi scape smartphonurile din mâini la aflarea cumplitei veşti. Cei care pot privi ceva mai departe decât acest anunţ mămos, cum că e cu voluntariat deocamdată, ştiu bine că acest lucru înseamnă de fapt, sensul unic, către reintroducerea obligativităţii stagiului militar, în viitor. În momentul de faţă, prin legea 395/2005, stagiul militar obligatoriu este suspendat pe timp de pace. ”Pe durata stării de război, a stării de mobilizare, precum şi pe timpul stării de asediu, executarea serviciului militar devine obligatorie, în condiţiile legii”, zice articolul 3.

  Aşadar, un război, care poate izbucni absolut oricând, ar face pe loc ca armata să fie reintrodusă ca şi obligativitate. În acest caz, Doamne-fereşte, şi vechii soldaţi revin, în condiţiile stabilite de lege şi regulamentele militare, la arme. În mod surprinzător, sondajele de opinie arată că peste 60 la sută din români văd necesară şi doresc reintroducerea stagiului militar obligatoriu. Vreo zece la sută din tineri „se abţin”, convinşi că războiul este doar un banal subiect al cărţilor de istorie, iar restul, se opun. Entuziasmul pentru armată este invers proporţional cu nivelul de studii al celor care au participat la sondaje, dar şi cu veniturile realizate. Românii cu venituri mici, cei fără slujbe sau cei care au terminat doar şcoala primară sunt mult mai dornici să se reintroducă armata obligatorie, la fel şi cei care trăiesc în mediul rural.

 Tinerii de la oraş, desigur, nu toţi, nu prea ar da pe nimic în lume facilităţile civiliei, cu atât mai puţin pe un program draconic, care începe zilnic cu trezirea la 5 şi înviorarea efectuată în pădurea de lângă cazarmă, cu atât mai puţin se pot vedea alergând cu arma în spinare sau înghesuiţi în vreun tanc, cuprinşi de teama unui conflict armat real şi nu văzut pe ecranul laptopului. Poveştile cu fasolea la cazan şi ceaiul cu bromură circulă şi astăzi fiind, în mare parte, adevărate. Desigur, nimeni nu ar pleca fericit, la armată. Viaţa de cazarmă este grea, plină de restricţii, de reguli, de neprevăzut. Armata te schimbă radical, fie în rău-în cazuri mai puţine- fie în bine sau foarte bine, depinde din ce aluat eşti făcut şi cât de mult vrei să înţelegi ceva din această etapă care pentru mulţi dintre noi, a însemnat un an sau mai mult, din viaţă. Înveţi, dincolo de trasul cu armamentul de toate felurile, pistol, pistol mitralieră, aruncător de grenade etc, topografie, orientare, cartografie, strategii, să cureţi, să construieşti, să rezolvi, să repari, să coşi, să speli, să calci, să nu faci o dramă din foame, dintr-o rană sau o noapte nedormită din alte cauze decât cele care ţin de club sau de petreceri.

  Multe lucruri pe care le-ai ignorat sau nu le-ai întâlnit în civilie, capătă în cazarmă sens şi consistenţa realităţii. De la respectul de sine până la ce înseamnă de fapt camaraderia, prietenia, sacrificul şi altruismul. Pe timp de război, aşa cum am văzut prin documentare sau am citit, acestor lucruri li se adaugă şi alte sacrificii, între care, de multe ori, şi cel suprem. Par vorbe mari, însă războiul activează termeni, situaţii, drame care acum par celor mai mulţi, doar vorbe măreţe. Eu, din experienţa pe care am căpătat-o într-un an de armată obligatorie efectuat exact în iarna Revoluţiei, şi alţi patru de şcoală militară după aceea, le pot spune cu mâna pe inimă celor tineri, că armata, dacă va deveni obligatorie din nou, nu este nici pe departe doar acel subiect de bancuri proaste, poveşti imbecile şi întâmplări stupide, catalogate toate generic drept o pierdere de timp sau un an pierdut din viaţă.

 Există, desigur, şi prostie, inutilitate, aşa cum există peste tot în orice domeniu de pretutindeni. Însă nu aceste lucruri definesc stagiul militar. Pe lângă faptul că lucrurile, societatea, viaţa, toate s-au schimbat dramatic în ultimul sfert de secol, armata, da, te face un altfel de „bărbat”, te completează, te responsabilizează la un alt nivel, te face să-ţi depăşeşti frustrări, temeri, te face mai curajos, mai pregătit să înfrunţi situaţii dificile, limită chiar, pe care le poţi întâlni şi în viaţa de zi cu zi. Asta nu înseamnă că fără ea, rămâi vreun incomplet. Îndrăznesc să spun că, decât să te surprindă vreo mobilzare generală, peste noapte, aşa cum este foarte posibil să se întâmple oricând, iar tu să nu ai habar cum se încarcă o armă sau ce înseamnă „ţinta-piept”, mai bine o astfel de eventualitate (nedorită de nimeni evident) să te găsească apt şi pregătit măcar în linii mari!

 Nimic nu e mai periculos, nimic nu atinge mai sigur fatalitatea într-o situaţie de conflict armat, decât un om nepregătit, neinstruit corespunzător, care nu doar că îşi duce ţara către marea pierdere, dar se duce şi pe sine în cel mai rapid şi sigur mod, către sfârşit. De digerat în gând, înainte de nedreapta blamare cu care mai ales cei tineri, au fost greşit obişnuiţi în ultimii 25 de ani, atunci când vine vorba de „armată”.

Alte articole

6 Thoughts to “Lăsaţi smartphonul şi încărcaţi arm’!”

  1. Anonim

    Iata un articol pro stagiului militar si in consecinta conflictelor, razboaielor.
    1. Cand citati sondaje, aratati si sursa ca altfel nu va crede nimeni. si eu pot sa zic: ,,conform sondajelor de opinie 60 % dintre romani sunt martieni, etc, bla bla”
    2. ,,armata te responsabilizeaza, te face un altfel de barbat, te complementeaza” sunt uluit sa vad astfel de pareri..
    3. ultimul paragraf – un patriotism naiv.
    Ororile razboaielor trebuie evitate cu orice pret, viata primeaza granitelor, interesolor economice, poltice si patriotismului. Directia este total gresita, o inarmare atrage dupa sine alta inarmare in alte parti ale lumii. Exista tari care nici macar nu au armata permanenta, si folosesc bugetele intr-un mod mult mai util, civilizat si pasnic,ocolo trebuie sa tindem.
    Un frate al bunicului a luptat la Cotul Donului, credeti ca ati avea curajul sa-i spuneti lui toate aceste lucruri si sa-i vorbiti despre ,,fatalitate”?

    1. Anonim

      Daca Bucuresti-ul decide reintroducerea stagiului militar obligatoriu, Moscova, probabil, va mai trimite 2 submarine in Marea Neagra. (Spre exemplu). Si atungi unde ajungem in felul asta? Nu, nu asta e solutia. Semnul exclamarii din titlu ma face sa cred ca e un indemn, articolul are o constructie nociva, un blam al generatiei ,,smartphone”, pe un context tensionat abominabil. Aici nu e vorba de o generatie sau alta, in metafore… Ma opresc aici, inteleg ca e un editorial, sper doar ca cei care-l citesc sa aibe puterea de discernamant.

  2. Anonim

    „Au trecut 25 de ani de când serviciul (stagiul) militar obligatoriu a dispărut din viaţa tinerilor români”. N-au trecut decat 10!

  3. Me

    Nu-mi vine sa cred cat de naivi sunt unii oameni (vezi primul comentariu)..Oare pe ce lume traiesc? Nu se vede ce se intampla in lumea intreaga? Desigur, din pacate prea multe nu putem face, nu avem cum sa venim noi in ajutorul celor neajutorati..dar nici sa dormim in bocanci, cum e vorba, nu e bine. Articolul mi se pare pertinent si nici pe departe nu e vreo instigare la ..nimic! Din contra, e o constatare a unor lucruri care chiar se intampla intr-un mod real, nu virtual, ba mai mult, despre voluntariat, armata..etc..se povesteste des in toata mass-media (nu numai in presa) iar Armara Romana (cu toate fortele pregatetite de care dispune) este evidentiata mereu prin tot ce face BINE! Asa ca..unde e „nocivul”, blam al generatiei smartphone sau abominabil” ??? Cei care fac asemenea afirmatii tendentioase, ar trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte sa deschida gura! Daca esti pro stagiul mlitar nu inseamna ca esti pro conflict sau razboi, ci inseamna ca ITI PASA ce se intampla in jur! Vai de capul nostru si acestei tarisoare daca ajunge sa fie aparata vreodata de asemenea oameni, da, de unii care lesina la primul examen din facultate si ii da sangele pe nas ca nu-l poate sustine! :(..Hai sa fim seriosi, o minima pregatire militara, nu strica nimanui si nu baga pe nimeni in razboi! Nu mai fiti lasi, oameni buni! Fiti demni si realisti!. P.s. Pentru necunoscatorii comentatori, vedeti ca duminica pe TVR1 mai exista emisunea Pro Patria! Da, aceea de acum 20 de ani.

  4. Cristian

    Felicitari pentru articol! Bine punctat!

  5. Decretel

    Daca stagiul militar va avea caracter de obligativitate am speranta si convingerea ca lucrurile nu vor mai sta ca acum multi ani cand am avut onoarea dar mai putin placerea (din cauza unor caprari semianalfabeti) sa servesc patria, cum se spune in limbaj cazon. Nu cred ca se vor mai folosi aceleasi metode de instructie sau limbajul degradant si jignitor la adresa oamenilor, pana la urma generatiile s-au schimbat si cazarmile cu miros de mucegai s-au mai modernizat. In rest, trebuie sa fiu de acord cu autorul, un pic de disciplina si de responsabilitate nu le-ar strica nici tinerilor, in limitele unei educatii militare chiar aplicate si eficiente pentru noi toti. Nu de dragul de a marca numarul de persoane care au facut armata. Si da… pana la urma pot sa spun, chiar daca atunci nu am inteles, ca armata m-a ajutat in viata.

Leave a Comment