Justiţia şi „sexul-surpriză”

Judecarea în stare de libertate a celor şapte monştri, care au violat, sub toate formele posibile dacă pot să mă exprim astfel, o copilă de 18 ani, pe un câmp, este, de departe, aberaţia anului în materie de justiţie. Îndrăznesc să spun că această hotărâre judecătorească întrece prin gradul de absurd, oricare altă decizie privind pe marii infractori ai ţării, care au violat bugetul ţării şi portofelele românilor, ani la rând. Nu mai reiau cazul, îl ştiţi, v-aţi oripilat, aţi dat cu pumnul în masă, aţi desfiinţat fiecare, această decizie pe cât de absurdă, pe atât de periculoasă pentru justiţia română, implicit pentru poporul român, în sujba căruia, potrivit Constituţiei, LEGEA îşi găseşte raţiunea de a exista şi a produce efecte sănătoase. Vedem la televizor şapte „flăcăi”– în realitate nişte bacterii supradimensionate, cu mâini şi picioare, care râd în nas unei familii distruse, unei fete pentru care viaţa va curge altfel de acum înainte, şi în faţa unui complet de magistraţi impotent, incapabil şi inert în faţa unei crime, cum a fost acest viol în grup. Şapte neterminaţi, şapte gunoaie genitale, cu feţe pe care se poate citi prostia , lipsa de educaţie, inconştienţa. Se aruncă anatema oriunde, numai în capul lor nu, dar şi al celor care sunt puşi să-i trimită şi pe ei, la un viol în grup, dar fără fete. Aflu că vinovate sunt filmele porno de pe net, băutura, lipsa de educaţie, prostia şi nivelul acestor cretini. Au o contribuţie toate astea, desigur, şi pot conduce la un moment dat către un asemenea dezastru. Asta este realitatea- se întâmplă, iată, ca şapte căcăcioşi să nenorocească trupul şi viaţa unui copil. Dar m-aş ocupa mai mult de vina celor care iată, pun pe liber şapte oameni ieşiţi din cavernele societăţii, care şi-au băgat mădularele nu doar în ceea ce… compune infracţiunea de viol, în sine, ci în viaţa, psihicul, viitorul unei adolescente! I-au umplut trupul şi sufletul de urme vinete, hidoase, pentru tot restul vieţii. Nu am cum să mă abţin să nu blamez acest sistem. Liber la viol în haită, băieți! Distracție plăcută!

Nu-mi iese, oricâtă clemenţă, înţelegerea pentru „viitorul unor tineri” aş avea, nu pot să rostesc sloganul devenit ridicol în faţa unei astfel de orori „nimic nu poate să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie” cu care Parchetele ornează (obligaţi de lege, fireşte), orice comunicat de presă. E valabil în alte cauze acest principiu, aici nu, odată ce fapta aceasta incalificabilă, a fost dovedită. Ca dezastrul să fie complet, mai apare pe TV judecătorul Vasilică-care, ia de urechi cel puţin un segment din poporul român, nişte sute de mii acolo, nimica toată, şi în timp ce dă ochii peste cap ca o capră care vede lăstăriş, insinuează că să ne ducem noi dracului cu petiţia noastră, cum ar veni, că nu poporul face justiţie, nu plebea decide ce şi cum: aloo, poporule, ia du-te măi acasă şi lasă tu semnatul de petiţii că ştim noi ce avem de făcut! Te apucă groaza şi se umflă haina pe tine ca tabla pe casă, nu altceva. Cităm din discursul lui Vasilică Danileţ, judecător: “Consider chiar periculos ca oamenii sa creada că pot vreodată influenţa prin astfel de demersuri modul de derulare a unei cauze”. Iată că s-a descoperit epicentrul pericolului! Nu se amestecă nimeni în actul de justiție, însă cum să spui că poprul ăsta chiar nu contează? Pe urmă începe şi spune, cu clăbuci la gură, că justiţia nu e plebiscitară, adică nu e „de la oameni, cu oameni şi mai ales pentru oameni”.

Probleme grave, spun. Şi cu judecătorul, şi cu impotenţa celor care ar trebui să-l ia de mustăcioară şi să-i tragă un şut în fund până nu mai debitează şi alte inepţii. Justiţia, desigur, nu se face la colţul străzii- ştim asta şi nu ne mai explica tu, nouă, evidenţa. Însă, onorate judecător, ce este de fapt, justiţia? Care este rolul ei, pentru cine există, de ce a fost inventată? Pentru oameni, hai să vă oferim un bec pe care să-l înşurubaţi în creier. O petiţie semnată de sute de mii de români este un lucru de care un judecător trebuie să ţină cont în luarea unei decizii. Cu atât mai mult, atunci când decide să lase în libertate o haită de violatori. O petiţie este un lucru de care parlamentarii trebuie să ţină cont atunci când fac legi menite să ne apere. O petiţie reprezintă voinţa unei părţi din acest popor în slujba căruia eşti şi dumneata, domnule magistrat, şi legea, şi justiţia! Spune drept, Vasilică, în faţa poporului: Ai alunecat la toaletă şi ai dat cu capul de pisoar? Cum adică, poporul nu are dreptul să spună, să se revolte, să acţioneze? Explică-le asta părinţilor de copii violaţi sau agresaţi sexual. Spune-le celor care au trecut prin aceste coşmaruri de ce viaţa lor nu va mai fi la fel, de ce „a face dragoste”, „a zâmbi”, a fi în pace şi armonie cu propria viaţă, vor fi simţite de ei într-un cu totul alt mod, pentru tot restul vieții! Pe urmă, revino la televizor şi mai dă-ne nişte „lecţii”. Noul cod penal a micşorat pedepsele pentru pedofilie (act sexual cu un minor) şi viol. Urmează probabil ca cei de genul celor şapte criminali, care ne râd în nas de pe scările judecătoriei, să propună legalizarea sexului cu minori, sau a violului pe care ei îl califică, în cea mai cruntă bătaie de joc,” sex surpriză”. „Vrem pedepse cât plăcerea: 5 minute!”, spun aceştia pe paginile de socializare.

N-am văzut un parlamentar să ia atitudine, să spună ceva legat de această atrocitate, să dea cu legea şi cu cei care o calcă în picioare, de toţi pereţii. Hai să le spunem senatorilor şi deputaţilor, judecătorilor şi tuturor celor care susţin tacit ,opinia judecătorului Danileţ, că LEGEA reprezintă nimic altceva decât “voinţa poporului”, care ar trebui să prindă viaţă şi să fie exprimată, cu ajutorul celor pe care i-am votat, în Parlament: „Organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” aşa cum zice, către pereţi, Constituţia. În timp ce oamenii cavernelor ne violează copiii, ne dau în cap în plină stradă, ne sparg casele şi ne fură maşinile, după care ne râd în nas, spunând că sunt ale tinereţii valuri, justiţia îi mângâie pe creştet şi îi lasă acasă, să puturoşească liniştiţi în paturi, şi să mai pună la cale un viol în grup, o spargere sau o tâlhărie. Dar viaţa merge înainte, nu-i aşa? Unii judecători ne dau peste bot dacă îndrăznim să semnăm o petiţie care să ne apere viaţa, securitatea şi inegritatea. Parlamentarii pleacă în vacanţă, premierul îşi oblojeşte genunchiul, preşedintele îşi renovează viloiu‘, cheltuind pe zugrăveli şi decoraţiuni, un milion de euro. Sunt mai importante guvernulMEU, partidulMEU, viloiulMEU, gentoiulMEU, interesulMEU.

Stimaţi conducători, politicieni, legiuitori, ştiţi ceva? Acesta nu este primul viol din România! Au fost şi altele, soldate chiar cu moartea victimei, au fost şi sunt şi copii nenorociţi pe viaţă de fiinţe bolnave, bătrâne batjocorite, şi multe altele, pentru care pedepsele au fost, de cele mai multe ori, modice comparativ cu nenorocirile lăsate în urma lor. Iar voi veniţi şi spuneţi că justiţia nu e plebiscitară. Noi, plebea, „prostimea” fraierită şi penetrată de voi în toate „găurile” vizibile sau invizibile, asistăm crăcănaţi, la prăbuşirea celor din urmă redute care ne mai apărau, cât de cât, de aceste nenorociri, venite şi ele “în grup”, peste altele, deja stratificate în existenţa noastră. Vai și-amar.