Multi dintre noi, poate majoritatea, considera ca alegerile din noiembrie nu mai conteaza. Desigur, ne putem intreba pana la epuizare, daca schimbarea presedintelui ar aduce o noua majoritate guvernamentala, ori daca realegerea acestuia inseamna o alta alianta parlamentara si, implicit, guvernamantala. Ei bine, la modul cel mai real cu putinta, asa cum arata clasa politica azi, orice aranjament intre PDL, PSD sau PNL, combinatie de trei luate cate doua, nu duce decat la un singur raspuns: zero barat.
La 20 de ani de democratie post-decembrista, cea mai mare parte a electoratului a ajuns intr-un mare impas. In noiembrie, va trebui sa alegem. Usor de spus, greu de facut. Sa vorbim despre continuitate ori alternativa in cazul lui Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu sau altcineva, sincer, in momentul de fata, pare o gluma proasta. Niciunul dintre cei trei candidati importanti nu este o alternativa la mizeria morala si sociala in care ne-am adancit. Toti cei enumerati mai sus au crescut si, totodata, s-au dezvoltat ca si caractere, alaturi de personajele sinistre care au tinut dezvoltarea societatii romanesti in frau.
Din nefericire pentru noi, trebuie sa recunoastem ca acestia nu sunt altceva decat imaginea noastra, a palmasilor, in oglinda. Ei sunt, de altfel, ceea ce am semanat in acesti 20 de ani, insa incepem sa constientizam ca terenul pe care l-am insamantat era sterp. Este tarziu, ori tardiv sa dam curs unei noi tentative de improspatare a societatii romanesti, doar Dumnezeu mai stie. Cert este ca dezamagirea de pe fetele oamenilor, azi, incepe sa capete alte trasaturi. Spaima fata de ceea ce le-ar putea aduce ziua de maine este iminenta pe chipurile majoritatii celor care, pana ieri, mai credeau in sloganul: Sa traiti bine!. Daca in 2004, cand in naivitatea noastra mai credeam intr-o schimbare, in 2009, se pare ca totul a inceput sa se naruie in jur. Daca la unele intrebari nu gasim un raspuns, o explicatie logica exista totusi: suntem siguri ca lancezeala romaneasca si stilul mioritic in care abordam lucrurile ne-au adus cu un picior in prapastie.
Devine tot mai evident ca actuala clasa politica nu mai poate face nimic in ceea ce priveste functionarea institutiilor, dreptatea justitiei ori calitatea vietii. In conditiile in care politicul este depasit de situatie, constatam (in fiecare an, luna, zi, minut sau clipa) ca acesta este interesat doar de ingrosarea propriilor conturi. E crunt sa incerci sa intelegi fenomenul potrivit caruia, de fiecare data cand cineva iti cere votul pentru a-l mai sustine pe buza borcanului cu miere, tie nu-ti mai ramane decat sa te hranesti cu firimiturile care-i scapa greu printre degete. Atunci cu cine sau ce ne confruntam? Cu propria noastra neputinta?
