Grecia şi calea ei spre dispariţie

 

Mass-media aduce în atenţia românilor în aceste zile, situaţia grecilor. Nu este un precedent, ei au obişnuit deja Europa cu astfel de situaţii, poate că cea de acum este una mai gravă faţă de cele care s-au derulat până acum. Patrioţi până în măduva oaselor şi enervaţi, în special, de insistenţele Germaniei – principalul sponsor, dar şi de presiunile generale făcute de Europa, grecii şi-au strâns prosoapele de plajă şi umbrelele şi s-au solidarizat cu premierul lor, întorcând spatele sprijinului, dar şi măsurilor care veneau la pachet, din partea Europei. Pe scurt, grecii refuză să-şi mai dea acordul în plata datoriilor, acest lucru neînsemând altceva decât retragerea definitivă din joc a FMI şi Eurogrup. Aceste instituţii opresc practic în acest moment orice finanţare sau ajutoare care ar mai putea scoate Grecia din mocirla în care se găseşte. Cu preţul aferent, fireşte, impus. Parte din poporul elen s-a alăturat îndemnului primului ministru Tsipras, acesta câştigând şi un capital consistent de imagine în urma acestui referendum. Însă această divizare a populaţiei, adusă de referendum, chiar dacă în acest moment arată a capital de imagine pentru primul ministru, cred că îi va aduce în cele din urmă un mare deserviciu, ca să nu spun că va fi exact motivul pentru care el va pleca din fruntea guvernului. Nu trebuie să uităm faptul că Tsipras a fost ales de greci pentru promisiunea pe care el a facut-o, aceea că îi va scăpa de datorii, prin anularea lor. Grecii au crezut în el, aşa cum oricine aflat în asemenea situaţii disperate, poate ar crede. Văzând că acest lucru, logic dealtfel, nu este posibil, el a propus acum acest referendum pentru a face oarecum uitate lucrurile promise anterior. Până una-alta, Grecia, aflată în cel mai mare dezastru din istoria sa milenară, întoarce spatele Europei, alegând să se descurce singură. Cu siguranţă, un gest inconştient, însă poate unul la fel de inconştient ar fi fost şi acceptarea ajutorului, însă cu aceleaşi eforturi din partea grecilor, care privesc la greutăţile vieţii de sub umbrelă şi cu un pahar de ceva rece lângă ei.

Cu Grecia, în situaţia de astăzi, oricum o dai, e rău. Aflată deja în incapacitate de plată, ţara trece prin momente dramatice. Băncile se vor închide rând pe rând, turismul se va scufunda pentru că furnizorii nu mai pot fi plătiţi. Salariaţii nu mai au nici bani de pâine, pensionarii plâng disperaţi la colţul străzii, sistemul sanitar, cel educaţional, protecţia socială, toate se prăbuşesc bucată cu bucată precum Colosul din Rodos. Paradisul turistic, insulele de vis, fără egal în lume, Atena cea plină de vizitatori, toate vor amuţi în cele din urmă într-un colaps generalizat. Nu ştiu dacă acest refuz trimis de Grecia, Europei este unul gândit şi prin prisma reversului medaliei, al şmecheriilor europene care ar fi venit la pachet cu marea salvare. FMI-ul nu face acte de caritate , niciun organism sau instituţie europeană în care obiectul muncii îl reprezintă banii, nu face nici donaţii, nici pomeni, nici oferte în avantajul săracului. Nu salavează de la înec până nu aduc pachetele cu condiţii pe care dacă le-ai vedea cum arată, te-ai lăsa mai bine dus în adâncuri decât să accepţi, ba chiar să mai şi aplauzi. Ceva, poate chiar instinctul, le-a spus grecilor să se ferească de darurile Europei, aşa cum şi vechiul proverb spune că alţii trebuie să se ferească de darurile lor. Ei ştiu, iată, foarte bine că nu există nici un dar necondiţionat, cu atât mai mult venit de la o Europă financiară care mănâncă de viu orice stat intră în povestea sprijinului şi a ajutoarelor de miliarde. Nu ştiu dacă votul grecilor a fost unul în măsură să le facă bine sau, dimpotrivă, le va adânci situaţia, oricum extrem de grea. Grecii se aruncă, prin refuzul lor, într-un abis din care ori o pot lua de la capăt din nou, ajunşi în fundul prăpastiei, ori vor rămâne acolo, incapabili să mai urce vreodată către lumină. Grecii au uitat faptul că, garanţiile pe care ei le considerau dezastruoase, din partea Europei, care aşa şi erau dealtfel în cazul lor, sunt de fapt consecinţa „seriozităţii” lor legendare, în achitarea datoriilor. „Celui ce nu e bun platnic i se dau garanţii îndoielnice”, spunea marele Homer în Odiseea. Nimic mai adevărat!

Alte articole

2 Thoughts to “Grecia şi calea ei spre dispariţie”

  1. Zălăuan

    Nu cred că trebuie să le purtăm de grijă grecilor, mai degrabă românilor. Grecii sunt un popor de luptători, la care nu se cacă nimeni în pălărie. În Grecia, guvernanţii nu-şi permit pensii speciale, din ălea neruşinate şi sfidătoare ca-n românia. De aceea, acolo pensia este de 4 ori mai mare ca-n România. Nici cotă unică de impozitare, favorabilă bogătaşilor, nu permit grecii. Acolo salariul este de 3-4 ori mai mare !

    1. Anonim

      in Grecia pensia medie este mai mare ca in Germania! si grecul lucreaza cu 25% mai putin timp decat germnul. Dar ai dreptate intr-un gingul mod: IN GRECIA TOATA LUMEA ARE PENSII SPECIALE !!! Nu ca la noi, doar politicienii=parlamentarii !

Leave a Comment