Falimentul de vanzare

Primavara incepe deja sa se simta in vagaunile si comportamentul nostru. Ne-am eliberat de dubiile privind Alianta, au trecut si vor mai veni concursuri, a batut Milan, viata merge pe fagasul normal. A trecut Saptamana Mare si a venit una mica de tot, fara evenimente, totul e bine mersi, iar urmele de oua rosii se mai pot vedea pe la cate o institutie. Suntem recunoscuti ca ne pornim mai greu, dar dupa ce am apucat de-am facut pasul mare, ne trebuie timp sa revenim in inertia noastra cea de toate zilele.

Europa a venit si a trecut peste noi, avem deja un renume beton in marea Familie, ca fiind tara situata pe primul loc, care a reusit, in trei luni de la aderare sa absoarba cele mai scazute fonduri europene. Ei, si ce daca, suntem un popor de cotizanti, am cotizat zeci de ani la rand la carnetul rosu de membru de partid, cotizam ani si ani la fondul de pensii si de asigurari de sanatate, degeaba, pentru ca atunci cand ajungi in situatia de beneficiar al acestor cotizatii, toata lumea publica iti arata fundul, de abia atunci iti dai seama cat esti de singur printre milioanele de ceilalti de cotizanti.

Ziceam, intr-un editorial mai vechi, ca riscam sa ajungem in situatia Poloniei care, in momentele de dupa aderare cam strangea destul de tare din … muschi, pentru ca intrasera in tara o gramada de mari companii europene, dar ele nu puteau fi populate de muncitori, acestia orientandu-se, in timp, catre piata muncii din Europa. Ei, la noi nici macar nu au venit marile companii. Muncitorii oricum lipsesc.

Unde suntem, totusi, pe harta Marii Familii Europene? Un simplu punct, cu un nume, care ani buni la rand va deschide pusculita ca sa-si plateasca privilegiul de a face parte din UE. Ce cred, totusi, guvernantii nostri? Ca se va ruga cineva de ei ca sa faca proiecte viabile? Aiurea, e mai bine asa, dam si nu luam nimic, piata de desfacere interna a tarii este, zi dupa zi, invadata de marfurile europene, in timp ce marfurile noastre stau cuminti in depozite, in asteptarea trecerii termenelor de garantie, pentru ca Iromanul nu este productivI si nu face bani la PIB.

Cum se facea oare pe timpul lui Ceausescu, cand Romania avea o desfacere extraordinara? Vindeam autoturisme, tractoare, camioane, vindem grau si alte produse agricole, vindeam de toate – chit ca nu aveam mai nimic in Alimentare. Roata s-a invartit, iar acum avem de toate, pe toate tejghelele, si nu mai vindem nimic. Ne vindem doar falimentul sau, mai bine zis, falimentul declarat, ca si acesta sa fie cumparat de cei de dincolo.

Leave a Comment