Eu pot, tu poți, el nu poate

Obișnuiți cu veștile proaste ce vin mereu sub formă de viitură, indiferent despre ce discutăm în Sălaj, aproape că ne-am ieșit din mână cu scrisul, atunci când vine vorba despre realități ce merită a fi lăudate. O întrebare care rămâne înțepenită pe buzele tuturor este de ce în unele locuri se poate, iar în altele nu? Pentru că în unele localități, cei aleși nu au uitat că oamenii și-au pus încrederea în ei atunci când i-au votat. Nu contează despre ce comunitate vorbim, de români, de maghiari sau slovaci. Este vorba despre omul care sfințește locul în care trăiește, dar și locul din fotoliu și dovedește că îl merită pe deplin. O știre aparent banală, dar care demonstrează ceea ce am spus, este exemplul dat de comuna Bocșa. Acolo, nu doar primarul sau vicele, ci întreaga echipă care a pus osul la treabă, vin cu vești pe care alți sălăjeni le aud doar noaptea, prin vise.

Este vorba despre un proiect gata de finanțare, prin care cele două școli din comună vor avea, în scurt timp, dotări care sunt inexistente în multe școli de prin municipii sau orașe. Table interactive în clase – inovații tehnologice care duc actul de învățământ pe o treaptă superioară, zeci de laptopuri noi pentru elevi, sute de tablete performante ce vor ajunge în mâinile copiilor. Aparate de proiecție și ecrane pentru fiecare sală de clasă, sisteme “all-in-one” – adică monitor și calculator într-un singur “obiect”, camere web de înaltă definiție și rutere pentru distribuirea semnalului de internet sunt valoroasele obiecte ce vor fi puse la dispoziția elevilor și cadrelor didactice din cele două școli ale comunei.

M-am bucurat citind că banii pentru acest proiect au fost aprobați și că două școli dintr-o comună sălăjeană vor avea dotări pe care le vedem de multe ori prin școlile din străinătate. Da, este mare lucru! O veste bună care luminează comuna, dar umbrește în același timp scaunele înalte din alte primării din Sălaj. Bocșa nu este, desighur, singurul exemplu de acest gen din județ, iar despre administrațiile care își fac treaba altfel decât prin lucrări de întreținere și pietruiri de drumuri, vom mai scrie. În toate aceste comune este vorba, până la urmă, despre om și felul în care dovedește că poate. Nu contează că e român, tătar, maghiar, țigan sau de altă naționalitate ori etnie. Iar dacă aleșii din Bocșa au reușit să pună la punct un proiect de asemenea importanță, alături de multe altele, s-au zbătut și au făcut de zeci de ori drumuri și de tot atâtea ori cale întoarsă pentru a-l perfecționa și a-l face eligibil, nu văd de ce în alte comune sau orașe nu ar fi posibil același lucru. Explicațiile alambicate, pentru ceea ce se ratează sau nu se îndeplinește au umplut podurile caselor, mandat după mandat. Sunt locuri în care, în locul investițiilor, oamenii se hrănesc cu pozele aleșilor și cu câte un eveniment gălăgios menit mai ales acum după pandemie să-i facă pe oameni să uite cât de rău o duc. Cu toate acestea, o mare parte din vina pentru situația nefavorabilă care se perpetuează din patru în patru ani, aparține  cetățenilor. Este un mister cum în multe comune sălăjene cei care nu au făcut prea multe, cei pe care tocmai localnicii îi critică pe la porți, au reușit să obțină un nou mandat și nu sunt puține locurile în care această situație tristă și-a făcut formele de instalare pentru încă patru ani. Un timp ce poate fi decisiv pentru o comunitate, pentru dezvoltarea ei sau din contra, către regresul ei.

Regulamentele, indiferent de proiecte, sunt universal valabile, însă diferența o fac mereu seriozitatea, implicarea și competența celor aleși. Este simplu. Nu este vorba despre noroc, ghinion sau vreo filosofie, ci doar despre a vrea și a face, nu doar a spune. Atunci când lauda e mare și zgomotul evenimentelor ipocrite e propagat la maxim, ceea ce ar trebui să se vadă, de fapt –  lipsurile și subdezvoltarea – este ascuns sub preș. Voi scrie mereu despre astfel de oameni care știu să formeze o echipă productivă și care, dincolo de toate, dovedesc că au drag de oamenii lor. Un om pentru asta este ales, nu pentru depuneri de coroane și ședințe găunoase. Scriu nu neapărat pentru a-i lăuda pe cei în cauză, ci mai degrabă pentru a-i face pe cei care conduc ocolind mereu nevoile oamenilor, să vadă că în alte locuri se poate. Pentru că unii nu fac decât să  își arcuiască umerii aproape mereu, în timp ce alții alții pun cu adevărat umărul la treabă.

Alte articole

Leave a Comment