Alexandru Lăpuşan
România este ţara în care nu ai cum să te plictiseşti. Adevărul este că se întâmplă atâtea lucruri curioase încât dacă-ţi propui să le inventariezi pe toate nu-ţi mai rămâne timp de…viaţă. Culmea este că cele mai multe din acestea, vrei nu vrei, îţi influenţează existenţa. De la cutremurele de pământ, tot mai dese şi de intensitate crescută, urmare a dezechilibrului dintre plăcile tectonice, la conflictele dintre blocurile politice (ce urmează aceeaşi tendinţă ca şi cele naturale), românii sunt mitraliaţi continuu cu elemente generatoare de stres. Din categoria celor create de oameni, evident conflictul Preşedinte – USL ocupă prima poziţie într-un top imaginar. Imposibilitatea suspendării Preşedintelui îi conferă acestuia un statut consolidat în peisajul politic. Lipsa de tact şi chiar gafele unor lideri USL, începerea urmăririi penale împotriva unor foşti miniştri precum şi amplificarea acţiunilor contra proiectului Roşia Montană, crează un disconfort executivului şi majorităţii parlamentare. Chiar dacă din declaraţiile oficiale totul este sub control (se pare că) partenerii din USL se pregătesc de divorţ. S-a amplificat vânătoarea de parlamentari care n-au nici un Dumnezeu prin parlament. Specialiştii în tehnica manipulării ’’au lăsat să scape’’ ideea că PSD-ul (plus adunăturile şi susţinătorii) ar avea deja majoritatea parlamentară pentru susţinerea executivului chiar şi fără PNL. Momentul aprobării bugetului pe anul 2014 ar putea oferi pretextul politic oportun pentru divorţ. În cealaltă tabără (PDL&Co), momentul stabilirii unui candidat comun la prezidenţiale şi a unui program comun, este încă departe. Premisele însă sunt perceptibile. Doamna Udrea a lăsat-o mai moale cu Boc candidat din partea USL, figura lui Predoiu impunându-se cu mult mai multe şanse de reuşită. Mişcarea Populară o ţine cu MRU la deschidere. Un tandem Predoiu-preşedinte/ MRU-prim ministru (sau invers) ar putea fi o construcţie interesantă şi atractivă pentru electorat. Guvernul încearcă să-şi vadă de ale lui. În sfârşit, în şedinţa din 09 octombrie s-a aprobat ajutorul de stat pentru motorina utilizată în agricultură (125 mil. lei pentru 2013 şi 430 mil. lei pentru 2014), ajutorul specific pentru ovine/caprine din zonele defavorizate, sprijin pentru agricultura ecologică şi nivelul plăţilor directe (pentru cereale plata cumulată =160,17 euro/ha). Un subiect interesant a fost generat de comunicatul INS prin care se evidenţia o scădere a preţului la pâine (septembrie faţă de august) cu 11,54%. Politicienii s-au grăbit să laude măsura reducerii TVA la 9% ca fiind cauza principală a unui efect aşteptat şi (iată) confirmat. Economiştii spun că piaţa pâinii în România este foarte neelastică şi consumul nu creşte foarte mult în cazul în care preţul scade. De asemenea, în încăpăţânarea lor, tot ei spun că preţul este dat de raportul cerere-ofertă. Producţia mare şi preţurile foarte mici la grâu, în anul acesta, au constituit un alt element de influienţare a preţurilor pe întreaga filieră. Fără a determina însă consistent evoluţia preţului pâinii. Noi am spune că efectul scăderii preţului pâinii are, pe lângă cele două elemente amintite, şi o înţelegere cu marii producători (pe care eu o consider ca având ponderea definitorie in evoluţia preţului pâinii), că doar pe termen lung ei câştigă din toată această poveste. Peste 2-3 luni ajungem cu preţurile la pâine unde am fost. Şi mai mult decât atât! Asta nu înseamnă că nu trebuie să avem în vedere reducerea TVA şi la alte produse alimentare (ex. carnea). Pentru că scopul adevărat este: securitatea alimentului (care impune obligatoriu trasabilitatea produsului pe întreaga filieră) şi fiscalizarea integrală a producţiei ago-alimentare în condiţii de relativă relaxare fiscală a producătorilor. Efortul (inclusiv cel financiar) merită atunci când scopurile sunt nobile!
