Pandemia, profesorul digitalizării

De când a venit peste noi pandemia, nimic nu mai este așa cum a fost! Văd că societatea în care trăim s-a schimbat deja și este sus-pusă, mai mult ca niciodată, unui test dificil: testul de stres. Ceea ce observ că predomină de când a venit peste noi noul virus este frica. O teamă care obligă pe zi ce trece societatea noastră să se adapteze și să se maturizeze, parcă forțat. O teamă care ne determină, fără să vrem, să facem un pas mare către digitalizare. După principiul acela vechi ”în tot răul este și un pic de bine”, virusul acesta ne-a determinat să acordăm o atenție mărită beneficiilor digitalizării. Vorbim astăzi mai mult ca niciodată despre telemuncă, telemedicină, teleeducație și mai ales despre știri. Cel mai adesea despre “fake newsuri”, respectiv știri false. Fiind un act de responsabilitate să stăm acasă în aceste condiții, utilizam din ce în ce mai mult tehnologia, din dorința de a comunica cu cei dragi și cu colegii de serviciu. Aud că s-au organizat zile de naștere online, că oamenii au continuat să se întâlnească și sa bea o cafea cu prietenii, printr-o conexiune video. Văd că se pot vizita muzee sau chiar putem participa la concerte. Trebuie să realizăm faptul că toată această digitalizare, parcă pe repede înainte, vine la pachet cu asumarea unor riscuri de care era bine să fim conștienți de la început. Nu cred că suntem pregătiți încă să îmbrățișăm digitalizarea și să ne folosim la maximum de beneficiile acesteia. În urma recomandărilor autorităților din țara noastră, mai multe companii au decis să accepte, de pe o zi pe alta, ca angajații să lucreze de acasă. Legal, eram și suntem pregătiți. Doar legal! Deși legislația noastră are prevederi clare cu privire la telemuncă, mulți angajatori au semnat așa acte cu angajații, formal, ca la noi desigur, pentru îndeplini această formalitate. Puțin sunt cei care au investit în echipamente, în securizarea lor și a canaleleor de comunicare. În foarte multe cazuri s-a optat pentru soluțiile cele mai ieftine, hai să zicem și rapide, utilizând de cele mai multe ori echipamentele proprii ale angajaților. Mie chiar îmi place ideea de digitalizare, mai ales când vine vorba de mediul de business românesc, dar și a administrației publice, în alte condiții decât cele de astăzi. Am citit despre faptul cum, în alte țări, Estonia – care se află în topul digitalizării mondiale, tot mai multe servicii ale administrației publice sunt “integrate” într-un tot unitar: platformă națională. Printr-o astfel de platformă se pot face importante economii de timp și de resurse. În contextul actual pentru astfel de țări, care au învățat din timp și au aplicat digitalizarea, este foarte ușor să comunice cu cetățenii. Ei sunt obișnuiți cu o astfel de comunicare, excluisv online, cu autoritățile. În țările în care ”sistemul digitalizare” este bine pus la punct, fenomenul “fake news” nu prea are șanse. Cred că panica și isteria în țările digitalizate sunt puțin probabile.

Alte articole

One Thought to “Pandemia, profesorul digitalizării”

  1. Anonim

    LA SALARIILE PROFESORILOR INCEPAND CU 3000 LEI NET LUNAR PANA LA 5000-6000 ….NU POT SA CRED CA AR PUTEA SA EXISTE PROFESOR CARE SA NU AIBA UN AMARAT DE CALCULATOR SI INTERNET ACASA …..VAI VAI UNDE POATE SA FIE BUBA..

Leave a Comment