Concluzie de inceput de an: demnitarii nostri adora Viena. Atat de tare, incat nu merg acolo doar pentru vacante si shopping-ul de Craciun, ci si ca sa se trateze. Cel putin, acest lucru mi-l indica mie personal statistica, vazand numarul tot mai mare de fete publice care au luat calea Austriei pentru a-si rezolva problemele medicale: Teo Trandafir, Monica Iacob Ridzi, Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, si, desigur, la inceput a fost marinarul Traian Basescu si el apeland la medicii vienezi pentru a se face bine.
Sigur ca, de-a lungul vremii, demnitarii si politrucii care au apelat la spitale si clinici de peste hotare pentru a-si trata bolile sunt mult mai multi. Ion Iliescu a ales medici israelieni pentru a-si rezolva o afectiune dermatologica, Sorin Oprescu, actualul primar al capitalei, a optat pentru medici francezi, la fel ca si fostul premier Calin Popescu-Tariceanu si social-democratul Viorel Hrebenciuc, in timp ce un alt fost premier, Adrian Nastase, s-a lasat pe mainile medicilor germani pentru a fi operat in urma infectii provocate de glanda tiroida.
Ce mi se pare strigator la cer este infocarea cu care demnitarii nostri sustin, in paralel, ca sistemul sanitar romanesc merge brici, preferand sa inchida ochii la gravele disfunctionalitati cu care acesta se confrunta. Pai, nici nu este de mirare ca pot inchide bine mersi ochii si ca ii doare fix in cot de Sanatatea romaneasca, atata vreme cat ei isi trateaza bubele prin strainataturi. Este ciudat cum din toate spitalele publice din Romania, niciunul nu este suficient de bun pentru domniile lor.
Ce ramane, insa, majoritatii populatiei? Cum se pot trata decent cei care nu au bani nici macar de clinici private in tara, daramite de medici din alte tari? Acesti oameni ar trebui sa beneficieze de act medical de calitate in spitalele publice, in baza contributiei la fondul de sanatate pe care o achita de ani in sir. Dar ce pot face bolnavii cand ajung sa stea in saloane de spital unde mucegaiul este gros de un deget pe pereti, unde medicamentele trebuie cumparate chiar de ei, unde mancarea primita este supa chioara si unde grupurile sanitare duhnesc si colcaie de gandaci?
Semnul egalitatii nu functioneaza in realitatea si Sanatatea romaneasca, unde tonul este dat de grosimea portofelului. In schimb, functioneaza ipocrizia din plin, ipocrizie fluturata cu gesturi de demoisella de politicieni care si-au pierdut orice farama de verticalitate. In cazul lor, ar trebui tratate in primul rand hibele din judecata, iar pentru acest lucru nu m-ar deranja sa aleaga orice spital sau clinica din lume. Parol!