E dat dracu` ministerul asta al Educatiei si Cercetarii, care a inceput, pe bune, sa analizeze o propunere venita tocmai din partea Federatiei Nationale a Asociatiei pentru Parinti, care a propus amendarea parintilor care chiulesc de la sedintele cu parintii. Cu o amenda in valoare de 2.000 lei, da, ati citit bine, 20 de milioane de lei vechi. Stau si ma intreb pe ce baza legala vor incasa banii respectivii din Federatie, cu ce chitanta, unde vor introduce sanctiunea respectiva contraventionala si cum vor face procesul verbal. Mai mult, cei din Federatie ar dori chiar sa-i decada din drepturile parintesti pe cei care nu se prezinta la sedinte.
Ciudat, am ajuns, deja, chiar acolo, incat sa-i aducem pe parinti cu japca la scoala? De fapt, problema se traduce in felul urmator: nu prea este vreo sedinta cu parintii in care sa nu se discute despre fondurile pe care mai trebuie sa le scoata din buzunare babacii, pentru ca odraslele lor sa poata invata in conditii civilizate. Se vorbeste, un pic, la inceput despre problemele copiilor, asta daca sunt probleme, apoi se trece in forta la cele lumesti. Ca bancile sunt cam vechi, de peste doi ani, si ar trebui inlocuite. Ca la fel, si perdelele si-au cam facut traiul. Ca ar trebui cumparate ceva flori la ghiveci, ca sa mai infrumuseteze sala de clasa. Poate ar trebui si parchetata sala si varuiti peretii. Dupa care – vedeti voi, am inceput sa stam cam nasol cu materialele didactice si ar trebui niste bani si pentru improspatarea acestora. Si tot asa la nesfarsit. Si, culmea, toate acestea se petrec intr-un cadru mai mult sau mai putin legal, existand acceptiunea muta, cum ca parintii pot sa contribuie, daca vor, la asigurarea confortului in scoli.
Toate acestea, precum si aiurelile fantomatice ale Federatiei mai sus mentionate, se petrec intr-o Romanie care zice-se ca a trecut in democratie de vreo 17 ani. O democratie care, ca si in regimul totalitar de pana la 1989, asigura, prin Constitutie, dreptul la o educatie gratuita.
O educatie gratuita, a carei sefie se mandreste, an dupa an, cu fondurile ce cresc si cresc si nu se mai opresc, pentru modernizarea scolilor si a intregului sistem, in timp ce copiii fac ture zilnice, de zeci de kilometri, pentru a ajunge la scoala. O alta extrema, cea a copiilor care arata, intr-adevar, atractivitate pentru invatat si ajung olimpici nationali sau internationali, sunt sustinuti la greu, pana la ultimul leu, de catre parinti, pentru ca sistemul nu da doi bani pe ei. Eventual le acorda un pic de importanta, dar doar atat cat proful si scoala la care invata olimpicul sa beneficieze de imaginea publica barosana, de institutie producatoare de astfel de elite.
Stiati ca o sedinta de o ora sau o ora si jumatate, cu un prof suspus din Cluj, poate ajunge si la 100 de lei? Unde mai pui meditatiile obligatorii la care sunt invitati elevii sa participe, iar daca refuza acest lucru sau parintii nu au banii necesari, elevul s-ar putea face cu o nota scazuta la purtare? Sau cu o boicotare continua din partea profului? De ce nu combate acest lucru marea Federatie Nationala a Asociatiei pentru Parinti? Si de unde ar putea avea ei atata putere, incat sa propuna nu stiu carui for sa decada un parinte din drepturi?
Lucrurile au cam luat-o razna, din pacate de mult, in educatia romaneasca. In mod normal, o ineptie de declaratie sub forma de stire, cu care au iesit la rampa cei din Federatie, nici macar nu ar fi avut ce sa caute pe un site al presei. E un abuz si chiar unul grosolan. Cred ca exista metode mult mai usoare si convingatoare, de a ajunge sa schimbi doua vorbe cu parintele unui elev. Doar ca in lumea asta se pare ca toata lumea a ajuns sa tina barda la gatul cuiva.
