Da, mi-a plăcut mult mesajul etnologului Camelia Burghele. De ani buni, România a intrat în rândul țărilor „dezvoltate” din punct de vedere al tradițiilor de Crăciun și Anul Nou. Așa că, inclusiv la noi, Crăciunul începe în 30 noiembrie și se întinde până la mijlocul lui ianuarie, iar dacă ar putea, unii l-ar extinde până în ajunul sărbătorilor pascale, nu de alta, dar să vândă mult, cât mai mult, enorm de mult dacă este posibil. Inițial am crezut că dezvoltarea la Zalău a lanțurilor cunoscute de magazine nu își are rostul, dar m-am înșelat, pentru că sunt aproape pline mereu. Ce a ajuns Crăciunul? Perioada vânzărilor, a goanei după cadouri, după cumpărături și vânzări. Toate școlile organizează festivaluri de colinde, se întrec primăriile în astfel de evenimente, toți colindă de la începutul lui decembrie, toți vor să colinde pe la instituții. Să nu mă înțelegeți greșit, ador sfintele sărbători de iarnă, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, dar parcă ne-am îndepărtat de esență. Ce văd eu în decembrie? Multă agitație, cumplit de multă agitație pe stradă, în parcări, în magazine, mașini enorm de multe pe străzi, aglomerație, graba devine și mai mare, dar nu îmi dau seama care este ținta. Cred că întreb a mia oară. Încotro ne grăbim, unde vrem să ajungem? Crăciunul a ajuns marketing, agitație, nervi, cumpărături cu nemiluita, oboseală, iar unii chiar vor să-l întindă până în februarie. Despre politică nu mai zic nimic, despre judecători nici atât. Văd doar tot mai mulți politicieni penali care scapă după ani și ani de procese. Mai interesează pe cineva? Nu, cred că nu. Vine Crăciunul. Unde e zăpada?
Crăciun și lăcomie
