S-a întâmplat iar ca elevii sălăjeni să calce pe bec şi să fugă de la ore ziua-n amiaza mare, îngroşând statistica absenteismului românesc a unităţilor de învăţământ. După clasica formulă “Decât dimineaţa-n bancă, mai bine la cafea, în bar”, liceenii ies frumuşel pe poarta şcolii şi se fac nevăzuţi în crâşmele şi pub-urile aflate în vecinătate. Şi nu stau câte 10-15 minute, ci înşiră poveştile câte două, trei ore, semn că nu au la purtător chef de studiu, ci doar de tăiat frunză la câini.
Sigur, un oarecare grad de absenteism şcolar a existat şi în urmă cu o decadă, două, dar ceea ce se petrece de 2-3 ani încoace pare a întrece orice limită a bunului simţ. Deschişi la orice sugestie de pierdut timpul aiurea, adolescenţii lumii moderne văd şcoala ca pe un adaus inutil al propriei existenţe, de la care nu e semn de tras prea mari foloase. Sigur, judecata lor se bazează pe un fundament substanţial, alcătuit din cardurile părinţilor şi din ideea că nu ai nevoie neapărată de şcoală pentru a reuşi în viaţă. Este vorba, de fapt, de o totală schimbare a sistemului de valori. Acolo unde, în trecut, educaţia era un lucru râvnit şi cotat maxim, acum stă la loc de cinste contul bancar, obţinut nu neapărat prin muncă şi sudoare, ci pe pile, prin moşteniri, prin şmenuri şi afaceri dubioase. Şi cum tot ce-i rău se prinde iute, acest scai al lumii noie se ţine bine de adolescenţii înţoliţi în haine de marcă. Totul este spoială, imagine, snobism, iar învăţătura şi, implicit, şcoala sunt lăsate undeva la colţ, numai bine pentru a prinde praf şi mucegai. De aici fuga de la ore, de aici absenteismul masiv care înnegreşte statisticile ultimilor ani.
Ce mă surprinde încă o dată este ignoranţa de care dau dovadă aceşti tineri, care, în ciuda lipsei de la ore, aşteaptă note de trecere la bacalaureatul din vară. La fiecare afişare a rezultatelor de la BAC, auzim aceleaşi plângeri şi texte cum că profesorii au fost prea drastici, subiectele prea grele, materia prea stufoasă, camerele video prea multe în săli. Nicio clipă adolescenţii nu pun problema muncii pe care su depus-o pentru a trece examenul respectiv, muncă de care este nevoie pe parcursul tuturor celor 4 ani de studiu şi nu doar în al 12-lea ceas, înainte de a intra în sală. Mă întreb cum se descurcă aceşti tineri odată trecuţi (ca Vodă prin lobodă) de facultate? Oare ce fac când ajung să fie angajaţi? Unde mai chiulesc, pe cine mai fentează? De fapt, întrebarea este retorică, răspunsul este deja acolo: fraieresc un set de legi şi o societate care nu ştie să pună punctul pe “i”.
