Daniel Săuca
Tot caut subiecte pentru rubrica de față. M-am obișnuit (rău, probabil) să citesc, să răsfoiesc zilnic mass-media (online). Și îmi dau seama că sunt cam aceleași subiecte, de mulți, mulți ani, rostogolite, dezbătute în draci, în diverse variante. Sau ocultate, să zic așa, din diverse motive. Tot caut subiecte, așa, din rutină. Și, totuși, încerc să-mi aduc aminte ce scriam în urmă cu un an, doi ori mai mulți. Iată un text apărut aici în 2018. Spațiul public pare contaminat iremediabil de sufocante bombăneli, ironii (prea) ieftine, miștouri, verbiaje de tot felul, violențe, apucături, senine „agramaticalități” & flegme cât cuprinde. „Justițiarii” se luptă cu „pesediștii”, „europenii” cu „iliberalii”. Filosofii de serviciu ai patriei se oferă să dea gratuit lecții de gramatică și de democrație săracilor foști și actuali miniștri, parlamentari și alte soiuri politice. În fața unor evidente rateuri „lingvistice”, brusc mulți români și-au descoperit vocația de oratori, filologi magna cum laude, specialiști în dicție și caligrafie. Nu puține sunt situațiile, și nu numai pe „social media”: agramați sadea râd de greșelile de exprimare ale unui om politic sau altul. În materie de „expertiză”, românii sunt geniali. Se pricep la tot și la toate. Nu au dubii. Nici în privința evoluției sportive a Simonei Halep, nici a construcției Catedralei Mântuirii Neamului, nici a fondurilor europene. E atâta vorbărie, atâta spectacol delirant, atâta grotescă inadecvare încât puținele șanse de supraviețuire sunt date pur și simplu de evadarea, măcar temporară, din noul spațiu concentraționar (european & românesc). Poate avem o șansă din redescoperirea lecturii, din abordarea calmă a singurătății creatoare, din raportarea înțeleaptă la miracolele iubirii & credinței. În ce măsură mai putem fi „aproape” de semeni, în „noua epocă” globalistă, e de văzut. Poate vom dezbate (dacă așa ceva mai e posibil la modul serios în România) și despre ce mai e de făcut într-o țară haotică, plină de ură și incompetență, vulgaritate și violență, neseriozitate și ipocrizie. Ce mai e de făcut în afară de incredibilul exod al românilor din propria lor țară. Ce mai e de făcut pentru ca nepoții noștri să trăiască, totuși, într-o Românie a „normalității”. Oare ce mai înseamnă „normalitate(a)”? Dar patriotismul? Cine mai sunt elitele de astăzi? Doar politicienii sunt vinovați de toate relele?
Totuși, zic eu, e mai bine că agramați ăștia să tot pălavragească decât să pună mâna pe o rangă. La alte popoare nu te caci în pălărie
Lungă și rasuflata jelania lui matale nea Danele.
Zicem noi, ăștia care vă mai băgăm în seamă, că, normal ar fi să criticați doar lucrurile și stările morale și fizice deasupra cărora vă situați.. Adică, mai pe scurt, aveți voi ăștia, criticii, oglindă acasă, ca să va vedeți cine sunteți?
Nu de altat, dar prestația nu va califică deloc a face pe moralistii…
În rest, când este și este foame mare de subiecte scrieți și voi imbalaciuni destule, copy paste de pe la alții.. Noroc cu comunicatele de presă de pe la instituții, ca aveți cu ce va umple golurile… Altfel glumă aia cu,, liderul „presei sălăjene e valabilă doar dacă va referiți la vechime..
Însă și vechimea este o calitate doar pentru băuturi și antichități… Și