Daniel Săuca
În teorie, puterile statului sunt: executivă, legislativă și judecătorească. Puterea executivă și cea legislativă sunt, în mare, de regulă, rodul alegerilor. Cetățenii votează și îi deleagă pe politicienii aleși să îi reprezinte, să legifereze, să guverneze. La noi, rămâne de văzut și dacă există un asemenea „contract” între alegători și aleși. De fapt, în povestea CCR – „pensiile speciale” nu e vorba de „finețuri” teoretice, ci mai ales de ditamai războiul (spuneți-i dacă vreți și controlul reciproc) între puterea politică și puterea judecătorească. Am citit zeci de opinii despre „picarea pe formă” a reformei, mă rog așa-zisei reforme în Justiție: de la „soluția rabinică” a Curții până la necesitatea implicării președintelui țării în medierea conflictului. Cert e că rămâne cum s-a stabilit: pensiile speciale nu se modifică. „Justiția nu se negociază și nu se supune presiunilor politice. Admiterea excepției de neconstituționalitate confirmă că independența justiției nu este un privilegiu al magistraților, ci o garanție pentru cetățeni”, a spus Savonea, potrivit Euronews (hotnews.ro). Bine ar fi să fie așa cum afirmă președintele Înaltei Curți, și anume că „independența justiției nu este un privilegiu al magistraților, ci o garanție pentru cetățeni”. Bolojan o ține cu ale lui: „Nicăieri în lume nu se iese la pensie la 48-50 de ani și nu se ia o pensie cât ultimul salariu. Acestea nu sunt aspecte politice, ci sunt privilegii insuportabile social și bugetar. Nu Guvernul, nu un om politic sau un partid au nevoie de această reformă, ci România are nevoie de ea” (hotnews.ro). Sunt multe de spus, dar azi mai adaug doar o întrebare: buni, răi, politicienii sunt legitimați de alegeri; cine, ce anume le asigură legitimitatea magistraților? Nu vă grăbiți să răspundeți.
Greșiți, nu e conflictul judecătorilor cu politicienii, ci conflictul judecătorilor cu cetățenii! Și nu mai citați din acea Savonea, pentru care „independența justiției (greșit, instituția se numește independența judecătorului) … garanție pentru cetățeni” ar fi condiționată de salarii mari, pensii mari și pensionare sub 50 de ani, omițând din ne-cunoștință chiar conștiința judecătorului.