Vremurile ne incurca viata tot mai mult. Seceta de asta vara-toamna a crapat pamanturile, frigul de saptamana trecuta a crapat pietrele, vor urma inundatiile din primavara dar, pana atunci, ne omoara omatul. A nins in doua reprize cat intr-o iarna intreaga. Necazurile le-a creat un vant naprasnic ce a spulberat zapada de pe camp, depozitand-o in spatele obstacolelor intalnite: aliniamente feroviare, rutiere, case, etc. Au aparut situatii dificile: cai ferate si drumuri blocate, deteriorari ale liniilor de inalta si joasa tensiune, ale liniilor telefonice, case ingropate in zapada, durere si panica. O sa incerc o analiza a situatiei din care ar putea rezulta pe langa responsabilitati abandonate si cateva masuri pentru controlul in viitor, macar partial, al fenomenului. Legislatia in domeniu este formata din: 1) OUG 1/1999, privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta se refera in special la actiuni de genul revolutii (daca reusesc), lovituri de stat (daca nu reusesc), actiuni de destabilizare a ordinii publice (huliganiadele) si prevenirea consecintelor unor calamitati sau dezastre deosebit de grave. La starea de asediu sau urgenta coordonarea operatiunilor este preluata de armata; 2) OUG 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta este mai explicita in organizare, atributii si responsabilitati (la toate nivelurile: national, judetean si local/comunal), insa aici coordonarea o are Ministerul Administratiei si Internelor. Pentru a declara starea de urgenta se aplica OUG 1/1999 si rezulta imediat incurcaturi in sistemul unic de comanda! Este militia sau armata? Organizarea la nivelul consiliilor judetene si (mai ales) locale a pus capacul peste oala deja inghetata. Desi prin legislatia amintita atributiile si responsabilitatile sunt clare si precise, aici (consider ca) a fost buba cea rea. Controversele politice intre prefect si presedintele Consiliului Judetean, pe fondul golului creat de schimbarea guvernului, au diminuat consistenta celor mai multe actiuni. Primarii si consiliile locale au fost total inafara indeletnicirilor si responsabilitatilor rezervate autonomiei locale. Ignorarea prevederilor legii, lipsa de initiativa a lor si a bunei parti din concetatenii lor (apti de munca), absenta totala a voluntarismului pentru ajutorarea aproapelui, lenea si alcoolul au conturat impresia generala. Sa fie acesta satul romanesc cel curat, primitor cu oameni harnici si destepti, cu oameni saritori si plini de initiativa care au nevoie doar de putin ajutor pentru a-i ajunge si chiar a-i intrece pe occidentalii europeni? Initiativa de a colecta si trimite, din toate colturile tarii, cate ceva pentru cei in suferinta mi-au dat totusi speranta ca nu trebuie generalizate lucrurile. Cateva concluzii/propuneri: 1) revizuirea legislatiei in domeniu; 2) Evaluarea fiecarei situatii in parte si aplicarea legii: destituiri, trimiteri in judecata; 3) adaptarea planurilor teoretice (daca exista) la situatiile concrete; 4) instalarea parazapezilor; 5) infiintarea perdelelor de protectie. Pe fondul scadalului legat de demisia guvernului Boc, fara a sesiza noua directie a evenimentelor, opozitia lasa sa se vada tot mai mult liantul precar al relatiilor din interior. Noului guvern i s-a oferit posibilitatea sa adune niste puncte si cred ca le-a adunat pe toate cele puse-n joc. A fost bun si Oprea si Berca si primul ministru. Zapada data la o parte a scos insa si un gunoi cat casa de mare: contractele oneroase pentru deszapezit (preturi de 3-4 ori mai mari comparativ cu alte tari) incheiate atat la nivel central cat si la nivelul administratiei judetene si locale. Primul ministru isi poate consolida pozitia daca va face curatenie. Va fi lasat oare? Altfel, guvernul cel alb ca zapada ar putea deveni, destul de repede, o Alba ca Zapada cam…urata!