A murit Autoritatea: să ne fie ţărâna uşoară!

Ce se întâmplă cu ţara asta? Cât de crunt trebuie să fi greşit poporul acesta, sau ce păcate să fi adunat pe karmă, în secole, pentru ca astăzi să nu mai putem ieşi din toate aceste pedepse care năvălesc sistematic peste noi, de la învăţământ la locuri de muncă, salarii şi pensii, de la nou-născut la veteranul de război, de la cei care ne conduc până la portarul de la spital?  Priveam la televizor şi încercam să capacitez proporţia dezastrului, prin faptul că – deşi prezumtiv nevinovat – cel mai mare om din tot ceea ce înseamnă electorat, alegeri, proces de votare etc – este scos în cătuşe din sediul DNA.

Dacă toate acestea n-ar fi fost, aievea, sub privirile noastre, în toată presa şi la tv, doar cei cu o imaginaţie genială ar fi putut să îşi închipuie că şefa autorităţii electorale este cercetată pentru fapte de corupţie, mai exact, pentru că ar fi luat un viloi de lux şi un jeep asemenea, într-un scenariu de noaptea minţii, cu softuri folosite în alegerile în care noi am votat, ca oile, cu toată încrederea şi speranţa că ne va fi mai bine. Nici nu am suficiente cuvinte, nici talent, cât mi-ar fi necesar ca să vă spun ce dezastru înseamnă – dacă se va dovedi că este adevărat – acest lucru pentru noi, pentru copiii noştri, pentru vieţile noastre. Pentru că dacă se dă şi se ia şpagă pentru fapte care privesc desfăşurarea alegerilor (şi e vorba de alegeri, la plural, discutăm de 2008, 2009 inclusiv de prezidenţialele din 2014) atunci nu doar viitorul ne-a fost mutilat, ci şi trecutul şi prezentul şi tot, pentru ani şi ani. Ce se întâmplă cu aceşti oameni, oare chiar toţi, de la primul şi până la ultimul dintre conducătorii mari şi mici, şi-au pierdut minţile?

Oare chiar într-atât de proşti ne cred, atât de fraieri, de mărunţi suntem în calculele lor, de vreme ce asistăm la acest dezastru în metastază? Cine ne dă un răspuns măcar, dacă nu şi o soluţie, o cale, la toate aceste semne de întrebare? Întrebările cele mai dureroase, mai nenorocite, de care ţara asta stă agăţată precum o carcasă de animal înjunghiat, într-o băltoacă de sânge? Nu există nici detenţie, nici lipsire de drepturi şi libertăţi, nici nimic din ceea ce legea românească prevede, suficient cât să facă dreptate într-o asemenea nenorocire, dacă într-un final vom afla că am fost furaţi, minţiţi, batjocoriţi la un asemenea nivel. Aceasta ar fi, dacă se va dovedi adevărat printr-o sentinţă a unei instanţe, umilirea supremă. Mai sus de atât, ar mai fi doar practicile sinistre de pe la fostul lagăr de la Auschwitz. Venită în prag de alegeri, care oricum sunt la fel de controversate, de presate, de violate în grup, această veste cum că preşedintele Autorităţii Electorale – doamnă respectabilă, cu cojones şi prestanţă, altfel –  stă cu orele la DNA şi iese în cătuşe de acolo, şeful suprem al softurilor, ştampilelor, buletinelor de vot şi rezultatelor care clădesc viitorul unei ţări, este o veste – catastrofă. Ai nevoie de mult timp ca să dimensionezi dezastrul care vine în urma ei.

Într-o ţară în care preşedintele îşi bagă nasul peste tot acolo unde oala nu-i fierbe, sfătuindu-ne (nici măcar mascat) cum şi cu cine să votăm, într-o zeflemea şi o prostire de te umflă râsul, nu mă mai surprinde absolut nimic. Într-o ţară în care riscăm să ne pierdem încrederea în capacitatea noastră de a discerne, de a face o alegere înţeleaptă, într-un spaţiu bătut, la propriu, de soartă, ne trăim amarul tot mai amar asistând la aceste spectacole care ni se perindă zilnic pe sub ochii bulbucaţi de uimire, de consternare, de silă. Pentru ce plătim în acest fel, pentru ce sau, mai precis, pentru cine mai mergem în faţa urnelor, când toţi sunt o apă şi-un pământ, când doar ura, dezbinarea, loviturile pe la spate şi trădările sunt cele care ţin frâiele, mereu şi mereu, indiferent despre ce vorbim în România? Nu vreau să par fatalist, însă ceea ce vedem este doar vârful aisbergului. Ceea ce e mai greu, mai grav, mai crunt, este în adâncuri şi încă nu se vede.

Când totul se va ridica la suprafaţă, vom fi luaţi de ape şi duşi care-încotro, fără să mai avem vreo şansă. Ar trebui ca cineva să strângă toate sloganurile electorale, toate numele şefilor de autorităţi, de mama dracului, sau cum se mai numesc, numele candidaţilor, al aleşilor dintotdeauna, cu extrem de puţine excepţii, şi să aşeze cap la cap fiecare literă. Eu am făcut asta şi am descoperit, la final, cel mai potrivit “afiş” electoral, pentru ceea ce trăim şi mai ales, pentru ceea ce ni se pregăteşte, din nou:

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei;
şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni;, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

 

Alte articole

4 Thoughts to “A murit Autoritatea: să ne fie ţărâna uşoară!”

  1. Anonim

    E adevărat că doar 99% din averile din România se fac din furt și mită? Și că numai 99% din cei care candidează o fac pentru asta?

  2. NICU Florescu

    Felicitari Dle Florin Negoita , pt condeiul de ieri si de azi , de cand scrii la M.S. Din pacate asa stau” lucrurile bine facute „…. Incredibil si totusi adevarat , in aproape toate domenile. Iar daca te uiti prin deconcentratele din Salaj, iti vine sa intri in pamant de cloaca ce ne conduce si ne hotarasc destinul vietii noastre si a copiilor nostri . Se vede de la o posta ca veniti dintr-o familie speciala si mult bun simt , care a avut grija sa va educe corect , in cei sase ani de acasa ! Dar ce ne facem oare cu cei (majoritatea ) care nu au nici 3-4 ani de acasa si se comporta ca atare ? Incotro Romanica ? Greu de spus ! Inca odata FELICITARI pt articolul de azi si nu numai !

  3. prostu!

    ce ziceti de cateva zeci de milioane de avorturi in doar 26 de ani?
    mai vrei posibile raspunsuri, mai Florinele?

  4. Tăunu

    Pentru mine, această excelentă acţiune a DNA îmi confirmă bănuielile că golanul de marinar a ieşit preşedinte, de două ori, la mustaţă, cu un soft falsificator. Da, da, se confirmă încă odată vorbele tătucii Stalin, nu contează cine votează, contează cine le numără !

Leave a Comment