Listarea companiilor de stat pe bursă, lupta a două concepții

Una dintre problemele arzătoare ale acestor zile se referă la faptul dacă este necesară și oportună listarea pe bursă a companiilor de stat profitabile. Din acest punct de vedere avem două concepții: una care susține că listarea unui pachet, atenție!, doar minoritar, 20%, ar duce la o eficientizare a activității acestora, fiindcă să nu credem că dacă au profit nu pot fi mai eficiente, mai ales la companiile de stat, dar cel mai important, înseamnă o transparență mai mare din toate punctele de vedere: organizatoric, investițional, financiar, salarizare etc., cealaltă concepție, care dorește ca statul să rămână 100% proprietar, ceea ce înseamnă ca toate activitățile, organizarea, salarizarea, investițiile, personalul etc. să se decidă în interior, departe de ochii cetățenilor.

În ceea ce privește argumentul că statul va deține ,,numai” 80% dacă se listează 20% din acțiuni pe bursă, contraargumentul este acela că 80% din rezultate mai bune este mai mare decât 100% din rezultate inferioare, chiar dacă este profit. Ca atare, cum este mai bine, dacă ținem cont și de controversa transparenței activității companiilor de stat? Din experiența de peste 36 ani, concluzia este una singură: transparența aduce eficiență. Avem destule exemple, cel mai recent fiind Hidroelectrica, unde statul deține 80%. Mai mult decât atât, controlul rămâne în mâna statului deoarece va avea 80% din acțiuni, de ce să ne fie frică? Unii mai aduc argumentul că avem OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice sau Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, care se doresc să introducă managementul performant, dar acestea sunt niște glume. Toată selecția este dirijată, este o experiență deja verificată, ca atare s-a dovedit că nu funcționează. România are în prezent peste 1.500 de companii de stat, din care cvasimajoritatea lor sunt ineficiente, sunt adevărate găuri negre în economie, iar găurile negre sunt foarte ,,înfometate”, vor mereu alte venituri bugetare, cu alte cuvinte alte impozite și taxe, majorarea celor existente, dar, ce să vezi!, aceste găuri negre foarte înfometate sunt energofage, niciodată nu se satură, ca atare nu există altă metodă de a întrerupe acest ciclu de creștere impozite – cheltuirea lor ineficientă, doar prin eliminarea acestora, pe de o parte, și creșterea performanțelor pe de altă parte a firmelor deja cu profit, dar una este un profit de 100 lei și alta unul de 150 lei, nu? Dacă vom reuși aceste lucruri, atunci vom avea resursă financiară și pentru sănătate, și pentru educație, și pentru indexarea pensiilor etc. Dacă nu, vom continua cursa impozite mai mari – cheltuirea lor – impozite și mai mari… Dar până când, acest model de guvernare nu merge la infinit! Iar acum suntem la fundul sacului, pe marginea prăpastiei, nu mai avem loc de întors, trebuie să oprim hemoragia resursei financiare publice.

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro