Magda Isanos, poeta pentru care viața nu a mai apucat să înflorească

Fiică de savanți în domeniul cercetării medicale, Magda Isanos s-a născut la Iași, în 17 aprilie 1916. A fost pasionată de lectură – literatură și poezie – încă din copilărie. A studiat dreptul și filozofia la Iași, între 1934 și 1938 și a exercitat pentru scurt timp profesia de avocat, însă pasiunea pentru scris a învins în cele din urmă. Magda Isanos a debutat în anul 1932, cu câteva poezii publicate în revista Licurici a Liceului de băieți “Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. Copilăria ei a fost chinuită de o boală care a luat multe vieți, în acei ani. La doar un an si șase luni, Magda a fost diagnosticată cu poliomielită și a fost salvată doar de grija deosebită și efortul uriaș al mamei ei,  despre care poeta spunea mai târziu: ”Mama m-a născut a doua oară”. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, însă ea a rămas cu o sănătate șubredă și cu o dificultate la mers care a necăjit-o în toată scurta ei viață. S-a căsătorit prima dată în 1935 la Chișinău, însă căsnicia a durat puțin – Magda luând decizia, după numai câteva luni, să pună capăt mariajului cu Lev Panteleev, un intelectual apreciat al acelor timpuri. După divorț, Magda se mută împreună cu sora sa Silvia, studentă la medicină, într-o vilă din Iași, în apropierea casei în care și-a trăit ultimii ani din viață poetul George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc.

În 1938, se căsătorește cu scriitorul și poetul Eusebiu Camilar. În vara anului 1938, Camilar o duce pe Magda în localitatea Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și locurile copilăriei. Participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui George Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența în Drept. Prietena sa Veronica Zosin consideră că aceasta a fost cea mai veselă și fericită perioadă din scurta viață a poetei. Fiind cucerită de atmosfera orașului care o adoptase, Magda Isanos a optat inițial pentru un tandem cu literatura, înscriindu-se la Facultatea de Litere din Iași, dar ulterior a abandonat acest drum în favoarea jurisprudenței, continuându-şi studiile la Facultatea de Drept.

 1939 – succes răsunător în avocatură, dar și în activitatea literară

 În 1941, la puțin timp după nașterea fiicei sale Elisabeta, boala Magdei Isanos se agravează. În primele certificate medicale aflate la dosarul Baroului apare notată o procedură medicală – indurație – efectuată la baza unuia din plămâni. Boala de inimă, ca o consecință a unui reumatism cronicizat, apare în ultimul certificat. La sfârșitul lui martie 1944, soții Camilar pleacă în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de o cunoștință, prietenă a Magdei, care l-a descoperit ulterior în grădina casei.  Viața Magdei este marcată în ultimii ani de consecințele bolilor de care suferea, însă aceasta continuă să compună versuri de o frumusețe răpitoare, pline de adevăr și sensibilitate. Poezia “Înțelepciune” a fost scrisă cu doar câteva luni înainte ca destinul Magdei Isanos să fie întrerupt brusc.

Înţelepciune este să respiri
uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,
petalele ce cad din trandafiri
şi nu s-aud când mor, să le iubeşti.

 Priveşte pomii drepţi din bătătură –
ei cată totdeauna către cer,
şi-n ruga lor cea verde parcă cer
mai multă ploaie, mai puţină ură.

 Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor să cazi,
stăpâni când nu suntem decât pe azi,
nu te gândi la mâine, nici la ieri

Magda Isanos a scris și proză, între care s-au remarcat volumele „Despre iubirile mari”, Orașul cu minuni și „Omul cu cizme roșii” dar și o piesă de teatru scrisă împreună cu Eusebiu Camilar – drama intitulată “Focurile”. Ea a rămas însă în patrimoniul literar românesc prin poeziile sale de aleasă sensibilitate, în care aproape mereu răzbate o undă de tristețe venită, parcă, din adâncul oricărui suflet care se luptă cu greutățile și  nedreptățile pe care viața i le scoate în cale.

Poeziile Magdei Isanos ating și cele mai îndepărtate colțuri ale sufletului

Poeziile Magdei Isanos nu sunt, din păcate, foarte cunoscute astăzi, în special celor tineri, deși se încearcă, timid, aducerea lor în fața cititorilor. Poezia “Ploaia” a făcut parte dintre subiectele examenului de Evaluare, în anul 2017, un subiect în care elevii – după lecturarea poeziei – au avut de rezolvat șase cerințe complexe. Nici compozitorii contemporani nu au rămas impasibili la vibrația transmisă de versurile Magdei Isanos. Poezia “Vis vegetal” a avut parte, la distanță de aproape o jumătate de secol de la plecarea poetei, de o expunere atât de mult meritată, prin piesa compozitorului Marian Nistor, redată prin glasul inconfundabil al Angelei Similea, o melodie ce a fost difuzată de sute de ori pe posturile naționale de radio și televiziune din a doua jumătatea a deceniului ‘80, din păcate aproape deloc auzită pe unde radio după aceea. Această poezie a fost interpretată de multe ori ca o premoniție a poetei care a simțit, parcă, destinul implacabil ce avea să o trimită într-o altă lume mult prea devreme. În rimele ce vibrau parcă la fiecare rostire, Magda scria că “o zână bună o va readuce cândva pe Pământ în chipul femeii care a fost.

(surse: realitatea, matricea.ro, wikipedia, condeier.ro, isanos.ro)

 

Alte articole

One Thought to “Magda Isanos, poeta pentru care viața nu a mai apucat să înflorească”

  1. Anonim

    HRISTOS A INVIAT!

Leave a Comment