Masacrul din Bel Air: tragica dispariție a „frumoasei anilor ’60” Sharon Tate

Anul trecut s-au împlinit 50 de ani de la cel mai dureros „film”… adevărat pe care Hollywodul l-a trăit vreodată: seria de crime comise cu cruzimi de neimaginat, un scenariu apocaliptic în care una dintre cele mai apreciate actrițe ale vremii, de o frumusețe răpitoare și cu un potențial autentic de a deveni o legendă – Sharon Tate – a murit în floarea vârstei, într-un mod ce cu greu poate fi descris, alături de pruncul nenăscut și alți patru prieteni. Alte două crime au completat, la câteva ore distanță, serialul macabru din Hollywood. Crimele din Bel Air au fost catalogate drept cele mai îngrozitoare evenimente petrecute vreodată în Cetatea Filmului – Hollywood. Nici moartea celebrei Marilyn Monore, nici dispariția misterioasă a divei Natalie Wood ori alte morți ale celebrităților în evenimente învăluite în mister nu au stârnit atâta rumoare și indignare precum seria de opt crime în care frumoasa Sharon Tate a sfârșit alături de alți șapte tineri, în seria crimelor din Bel Air, raiul celebrităților, din Los Angeles.

Sharon Tate s-a născut în Dallas, statul Texas fiind cea mai mare dintre cele trei fiice ale colonelului Paul James Tate și soției sale, Doris Gwendolyn. La doar șase luni, Sharon a câștigat primul său titlu de Miss, la concursul „Tiny Tot of Dallas Pageant„, fapt trecut cu vederea de părinții aflați mereu pe drumuri din cauza serviciului militar al tatălui. În anii copilăriei, Tate a fost nevoită să locuiască în șase orașe, fiindu-i greu să lege prietenii cu cei de vârsta sa. În schimb fusese înzestrată cu o frumusețe răvășitoare. În anii de liceu, Sharon câștigase câteva titluri de miss, având la activ și câteva pictoriale în reviste. Când s-a mutat cu familia în Italia, unde urma Colegiul American din Vicenza, Tate a devenit în scurtă vreme o celebritate locală, după ce o fotografie cu ea în costum de baie a apărut pe coperta revistei militare Stars and Stripes.

Totuși, frumoasa blondă visa la mai mult, poate chiar să ajungă o stea de cinema; un anunț dintr-un ziar îi atrage atenția.Sharon Tate află că lângă Verona aveau să se filmeze câteva scene din filmul „Hemingway’s Adventures of a Young Man”, avându-i în rolurile principale pe Paul Newman, Susan Strasberg și Richard Beymer. Fără să ezite s-a înscris imediat la concursul de casting obținând un post de figurantă. Pe timpul filmărilor, a fost remarcată de Beymer care, vrăjit de frumusețea ei, i-a recomandat să urmeze o carieră în film. Aşa se face că în 1962, Tate s-a mutat în Los Angeles, intrând în legătură cu agentul lui Beymer, Harold Gefsky. El a fost şi cel care i-a obţinut un contract pe şapte ani cu Filmways Inc. Dar câţiva ani, Sharon n-a ieşit din rolurile mici, primate pentru a câştiga experienţă.

Filmul care a făcut-o celebră – „Valea Păpușilor”, 1967

Timidă, lipsită de încredere, dar ambițioasă

Era atât de timidă şi îi lipsea încrederea în ea, încât a pierdut castinguri pentru roluri importante, precum cel alături de Steve McQueen, în “The Cincinnati Kid”, şi Liesl, din “The Sound of Music”. Abia în 1965 Martin Ransohoff, managerul Filmways Inc., avea să aibă curajul să-i încredinţeze primul rol principal – cel din “Eye of the Evil”, alături de David Niven şi Deborah Kerr. După filmări, Sharon a rămas la Londra, unde se făcuse filmul – şi aşa l-a şi cunoscut pe cineastul polonez Roman Polanski, într-un club de noapte. Lăsase în urmă două relaţii importante – cea cu actorul francez Philippe Forquet, cu care se certa prea des; şi cea cu Jay Sebring, un fost marinar devenit unul dintre cei mai apreciaţi hair-stilişti de la Hollywood, de care s-a despărţit când acesta a cerut-o de nevastă – pe motiv că ea voia să se concentreze pe carieră!
Sharon și Roman formau un cuplu care întorcea privirile pe stradă
Cu Roman Polanski însă, povestea a fost cu totul altfel… El era regizor, iar la acea vreme lucra la pelicula “The Fearless Vampire Killers” – şi cât de potrivită i s-a părut dintr-o dată Sharon Tate pentru rolul principal! Cu atât mai mult cu cât Ransohoff era coproducător. Totuşi, Polanski a fost sincer referitor la experineţa filmării cu viitoarea lui soţie: o experienţă îngrozitoare, pe scurt. Fiindcă Roman nu avea deloc răbdare cu emoţiile ei, plângându-se că pentru o scenă a trebuit să tragă 70 de duble! Chiar şi-aşa, însă, regizorul n-a putut rezista farmecului ei, iar la sfârşitul filmărilor, Sharon se muta în apartamentul lui din Londra. “Nu era doar răpitor de frumoasă. Nu era naivă, nicidecum proastuță ori o starletă obişnuită. Ceea ce m-a impresionat la ea, dincolo de extraordinara ei frumuseţe, a fost strălucirea ei… Radia aşa cum doar firile blânde şi bune o pot face”, spunea Roman. După filmul “Don’t Make Waves”, cu Tony Curtis, Sharon devenea, încetul cu încetul, un sex simbol.

Sharon și Roman Polanski, în ziua nunții

În 1967, revista Playboy avea să titreze: “Acesta este anul lui Sharon Tate!”, un articol cu şase nuduri ale ei făcute de Polanski în timpul filmărilor la “The Fearless Vampire Killers”. A urmat “Valley of the Dolls”, care a mai pus o piatră de temelie la succesul lui Sharon, iar pe 20 ianuarie 1968, ea şi Polanski s-au căsătorit. Cu o condiţie clară din partea lui: să-l lase în continuare să se bucure de viaţă. Adică să-i fie infidel. “Eu şi Roman avem o înţelegere: el mă minte, iar eu mă prefac că-l cred!”, spunea ea. “Se născuse să fie soţie”, comenta regizorul. Cariera ei a continuat, totuşi, să evolueze, între timp rămânând însărcinată, motiv pentru care şi-au mutat reşedinţa în apropiere de Los Angeles, la adresa 10050 Cielo Drive din Bel Air. Vila, înconjurată de arbori mari și peluze, a fost construită pentru Michele Morgan la începutul anilor 40, în vremea exilului american al actriţei. Rând pe rând, aici au locuit Cary Grant, Henry Fonda şi Katharine Hepburn. Sharon o va numi „casa iubirii”.

Charles Manson și ura de clasă

Ne aflăm în august 1969, la nici o lună după ce Neil Armstrong a făcut primul pas pe Lună. Misiunea a îndeplinit visul președintelui american John F. Kennedy, dar nu al întregii națiuni. Problemele care îi preocupau atunci pe americani erau diverse. Războiul din Vietnam, intensificarea mişcării pentru drepturile civile ale populaţiei afro-americane și creşterea tensiunilor între cele două blocuri politice ale Războiului Rece erau doar câteva motive de protest. Din vacarmul unei astfel de lumi s-au ridicat hipioţii, adolescenţi şi tineri revoltaţi și sufocaţi de gândul că trebuie să devină cetăţeni „cuminţi” și atât. Au îmbrăţişat ideea de libertate, de a trăi cât mai simplu şi cât mai aproape de natură. Charles Manson și-a petrecut aproape toată viața în spatele gratiilor
Prins în curentul hippie era și pseudo-muzicianul Charles Manson. La cei 34 de ani ai săi, Manson – un individ absolut ratat, provenind dintr-un tată necunoscut şi o mamă alcoolică, nutrea o ură oarbă faţă de toţi cei pe care îi bănuia sau pe care îi vedea că au reuşit în viaţă – petrecuse şaptesprezece ani în închisori. Individul, care făcea mare caz de credinţa sa, profesa de fapt o neguroasă „teorie” rasistă, pe care pretindea că i-au inspirat-o membrii formației Beatles, conform căreia „negrii vor să preia puterea şi să îi masacreze pe albi”. Nu a fost greu să adune în jurul său adepți pregătiți pentru sacrificiul suprem.

8 august 1969

În cartierul Bel Air se încheie o nouă zi frumoasă de vară. Sharon mai are două săptămâni până să nască, iar Roman e plecat la Londra. La orele înserării, Tate refuză o invitație la o mică petrecere în oraș, alegând să ia masa în restaurantul ei preferat, El Coyote, alături de fostul iubit Jay Sebring şi alţi doi amici, scenaristul Wojciech Frykowski şi iubita acestuia, Abigail Folger. Cina se încheie în jurul orelor 22:30, iar cei patru se întorc la adresa 10050, Cielo Drive. Două ore mai târziu, un Ford având culorile galben şi alb, opreşte în faţa porții imobilului. Din Ford coboară trei femei şi un bărbat. Pentru început, individul taie firele de telefon şi astfel lipseşte clădirea de principalul său mijloc de comunicare cu lumea din afară. Mai departe, acelaşi individ şi însoţitoarele sale escaladează, fără mare greutate, gardul care împrejumuiește casa.
Îi suprind, însă, zgomotele pe care le provoacă motorul unei maşini. Șoferul se precipită cu intenţia vădită de a le bara calea. A simţit primejdia şi vrea să demareze în viteză. Nu mai are timp, patru gloanţe trase dintr-un pistol îl lovesc în piept omorându-l pe loc. Liniște. Nimeni, nici din vilă nici din stradă nu aude nimic! Victima e Steve Parent, un băiat de 18 ani, prieten cu William Garretson, gardianul împreună cu care petrecuse seara. Acum, Garretson ascultă, în camera sa, discuri, fără a bănui că, la numai câţiva paşi, coşmarul s-a dezlănţuit! Asasinul lui Steve Parent se numeşte Charles Watson, zis Tex, şi are 23 de ani. Complicele sale sunt şi ele tinere. Patricia Kremwinkel, care visase să devină călugăriţă şi Susan Atkins, care şi-a părăsit tatăl, alcoolic, imediat după moartea mamei, are 21 de ani. Cea de-a treia se numeşte Linda Kasabian, are 20 de ani şi e cam slabă la minte. Cei patru sunt adepți ai sectei lui Charles Manson.

Una dintre ultimele imagini cu Sharon Tate în viață

Crime de o atrocitate ieșită din comun – filmul horror din Bel Air

Pentru Manson, casa în care locuiau viitoarele victime nu era o necunoscută. Venise aici prin luna martie pentru a-l întâlni pe precedentul locatar al vilei, pe Terry Mecher, fiul lui Doris Dey şi producător de muzică, în ideea de a-i vinde câteva dintre cântecele sale. Numai că, la momentul vizitei lui Manson, Terry Mecher era ocupat cu două personalităţi ceva mai importante. Care, spre nefericirea lor, au fost tocmai Roman Polanski şi soţia sa Sharon Tate! Asasinarea lui Steve Parent nu a fost decât prologul. După asta, Linda Kasabian a fost lăsată să stea la pândă, afară, iar Watson şi celelate două fete s-au apropiat de clădire. Watson a pătruns în casă pe una din ferestre și a deschis ușa de la intrare permițându-le lui Susan și Patricia să intre. Zgomotele l-au trezit pe Wojciech Frykowski care dormea în sufragerie pe o canapea. Încearcă să se ridice dar primește o lovitură în cap. Confuz și amețit, Frykowski îl întreabă pe Watson cine e și ce dorește. „Sunt diavolul și am venit să fac munca diavolului!” răspunde Watson şi-şi îndreaptă revolverul asupra acestuia. Între timp, Susan Atkins intră în dormitor și-i găsește pe ceilalți trei ocupanți ai vilei. Cu ajutorul Patriciei Kremwinkel îi împinge spre sufragerie. Aici, Watson îi leagă pe Sharon Tate și Jay Sebring de gât cu o funie, apoi o atârnă de una din grinzile din tavan. Frykowski e imobilizat la podea, legat cu un prosop. Pentru câteva clipe Abigail Folger e dusă înapoi în dormitor pentru a-și căuta poșeta. Vrea să le dea spărgătorilor cei 70 de dolari pe care îi are, nebănuind intenția criminală a acestora. Brusc, atmosfera se precipită; în timp ce victimele imploră să fie lăsate să trăiască, Watson apucă un cuțit și-l lovește în gât pe Sebring de șapte ori. Nicio șansă să supraviețuiască. Frykowski reușește să se dezlege și fuge afară pe ușa de la intrare. E urmărit de Watson care îl lovește cu pistolul în cap, atât de tare încât mânerul se rupe. Căzut pe peluză, Frykowski e înjunghiat de mai multe ori și împușcat de Watson.

Casa din Bel Air în care Sharon Tate și-a găsit sfârșitul

Auzind zgomot, Kasabian, care se afla de pază la poartă, se apropie în grabă de clădire. Văzând ce se întâmplă și vrând cumva să evite masacrul, tânăra îi spune lui Atkins că a auzit pași și crede că e cineva care se apropie. Din nefericire nimeni nu o ia în seamă.În sufragerie, Abigail Folger reușește să scape de Krenwinkel și fuge în grădina din fața casei prin dormitor. Krenwinkel o ajunge și o doboară la pământ, apoi, cu ajutorul lui Watson, o înjunghie de 28 de ori. Întorcându-se spre clădire, Watson îl vede pe Frykowski zbătându-se la câțiva metri de gard. Orbit de furie acesta se repede asupra lui cu o o ultimă rafală de lovituri de cuțit, într-un final lăsându-l fără suflare.
Sharon Tate a fost ucisă cu o cruzime ieșită din comun
Ucigașii se întorc în sufragerie. Venise rândul lui Sharon Tate. Cu ochii în lacrimi femeia își imploră călăii: „Nu mă omorâţi, vreau să trăiesc! Vreau să am un copil!” Replica lui Susan Atkins e de o mizerie inimaginabilă: „Ascultă lepădătură, mă spurc pe faptul că eşti însărcinată. Trebuie să mori şi asta e totul!” Urmează o ploaie de lovituri de cuțit. Watson avea să scrie că ultimele cuvinte ale victimei sale au fost „Mamă…mamă…” Sharon Tate a fost ucisă la doar 26 de ani. Criminalii au recunoscut în proces făcând, dacă mai era nevoie, încă o dată dovada unor minți diabolice: au vrut să ia ca trofeu fătul nenăscut din pântecul lui Sharon, dar  s-au răzgândit. Au scris însă cu sângele victimelor pe ușă și pereţi: „pig” (porc) şi „healter skelter” (talmeș-balmeș), după care au aruncat un steag american pe canapea și au plecat. Dimineața, menajera angajată pentru curățenie, va avea parte de o priveliște apocaliptică, intrând în șoc: cadavre și pereți mânjiți de sânge, scena unui adevărat carnagiu. Anunță poliția. Autoritățile intră în alertă și pornesc imediat o anchetă, neștiind că, în seara următoare, însuși Charles Manson, însoțit de Watson, Susan Atkins şi tânăra de 19 ani, Leslie Van Houten, aveau să ucidă alte două persoane. Leno LaBianca și soția acestuia, Rosemary, locuiau la câţiva kilometri de casa Polanski și au fost aleși la întâmplare să fie sacrificați. La locul noii crime, Manson și-a lăsat pe pereți însemnele cu sânge: „death to pigs” (moarte porcilor) şi „war” (război).

Charles Manson 

La capătul unor investigații de proporții în care s-au implicat sute de persoane ale agențiilor guvernamentale americane, la 12 octombrie 1969, clanul Manson a fost deconspirat și ucigașii arestați. Puși sub învinuire au fost condamnați la moarte. La 18 februarie 1972, sentința a fost comutată în închisoare pe viață, după ce Curtea Supremă din California a abolit pedeapsa cu moartea. Susan Atkins și Charles Manson au murit după gratii la 61, respectiv 83 de ani, în timp ce restul „familiei”, Patricia Krenwinkel, Charles Watson și Leslie Van Houten și-au ispășit mai departe pedeapsa în închisorile federaleale Statele Unite ale Americii, timp de decenii. Autopsia lui Sharon Tate Polanski a avut loc pe 10 august 1969 și a fost efectuată de medicul Thomas Noguchi, recunoscut pentru autopsierea unor celebrități precum Marilyn Monroe sau ulterior cea în cazul morții suspecte a lui Natalie Wood. Acesta a consemnat că victima a fost înjunghiată de 16 ori, loviturile afectându-i inima, ficatul și plămânii, provocând o hemoragie abundentă. Cele patru incizii din zona pieptului i-au fost fatale, practic, actrița murind din cauza pierderilor de sânge. În final, medicul legist a constatat că fetusul, de sex masculin, era dezvoltat normal. Nicio lovitură de cuțit nu l-a afectat în timpul atacului, acesta murind sufocat la aproximativ 20 de minute de la decesul mamei.

La câteva zile de la înmormântare, în preajma celei de-a 36-a aniversări, Polanski a organizat o conferință de presă, declarând printre lacrimi: „Ultimele luni au fost singura perioadă de adevărată fericire din întreaga mea viaţă. Cel mai mare film al lui Sharon era copilaşul său.” Nici-un cuvânt de ură pentru asasini. Chiar şi după ce Manson şi ai săi au fost arestaţi, cineastul nu a pronunțat niciodată cuvântul „răzbunare”. S-au scris şi se vor mai scrie multe pagini despre crimele din Bel Air. Dincolo de toate aceste analize, rămân cuvintele procurorului Vincent Bougliosi – omul care a cerut şi a obţinut condamnarea la moarte a odioasei familii Manson : „Atunci când şi-a organizat Familia, Manson nu a avut în minte să ucidă. În timp, a devenit conştient de puterea sa asupra oamenilor şi s-a servit de ea pentru a-şi astâmpăra resentimentele faţă de societate”. Manson și-a petrecut toată viața în închisoare, murind în cele din urmă nedrept de „ușor”, în urma unui infarct, în noiembrie 2017.

Bibliografie & Foto: Guliver, New York Times, Corbis, Reuters, The Sun, ABC News, People  Surse:  New York Times, People, Paris Match, Reel Reviews,  Jurnalul.ro, Ok Magazine, RipVip wordpress

 

Alte articole

3 Thoughts to “Masacrul din Bel Air: tragica dispariție a „frumoasei anilor ’60” Sharon Tate”

  1. Anonim

    De neimaginat cum niste fiinte omenesti pot gandi si actiona intr-un asemenea mod.
    Groaznic!

  2. Anonim

    Un articol adevarat. Felicitari Florin Negoita

  3. Anonim

    Din fericie, marele Polanski – marcat intreaga viata de acesta tragedie – a reusit sa creeze adevarate capodopere cinematografice. Si totusi, multi inca isi amintesc de aceasta macabra si ilogica tragedie…

Leave a Comment