„Americanii sunt atraşi de modul nostru, al zălăuanilor, de a petrece”

Dorul de meleagurile natale i-a determinat pe zãlãuanii stabiliţi de ani buni în Chicago sã sãrbãtoreascã Zilele Zalãului în propriul stil. Ideea organizãrii unui eveniment similar cu cel care are loc în fiecare varã, la începutul lunii august, în urbea de la poalele Meseşului, s-a conturat în urmã cu zece ani. De atunci, în fiecare an, tot mai mulţi zãlãuani, şi nu numai, se adunã într-o poieniţã lângã Chicago, pentru a ciocni un pahar cu ocazia Zilelor Zalãului. Unul dintre iniţiatorii evenimentului, Nicu Crãciun, plecat de mai bine de 13 ani din ţarã, ne-a destãinuit câteva detalii din „culisele” Festivalului „Zilele Zalãului la Chicago”.

– interviu cu Nicu Crăciun, unul dintre organizatorii Festivalului „Zilele Zalăului la Chicago” –

Flavia Pintea: Cum a prins contur Festivalul „Zilele Zalãului la Chicago” ?
Nicu Crăciun: Ajunsesem în Chicago chiar înainte de Zilele Zalăului şi mi-a dat seama ce rău imi pare că nu am putut să particip. Mai demult era frumos aici, ne întâlneam toţi colegii, era o sărbătoare în Zalău. În amintirea vremurilor bune petrecute în Zalău, ne-am zis că trebuie să facem şi aici ceva (Chicago) chiar în data în care se sărbătorea şi la Zalău. La acea vreme, în Chicago, în zona respectivă, eram deja în jur de 60 de români, din care mai bine de jumătate eram din Zalău. Totul a început dintr-o joacă. Am zis că dacă tot sunt Zilele Zalăului, fac eu cinste cu o bere, facem un un grătar, să ne simţim şi noi bine, să sărbătorim şi noi cumva, că tot e weekend. Şi cam aşa a început toată mişcarea, iar de la an la an ne-am adunat tot mai mulţi şi am avut nevoie de un loc mai mare pentru a avea unde să sărbătorim, iar cel mai bun mod de a ne distra era ieşirea la iarbă verde. În acest fel, fiecare îşi aduce ce vrea să consume, de la băutură până la mâncare. La primele „adunări festive” ne-am adus şi un casetofon. Astfel, am avut parte de toate ingredientele unei petreceri reuşite. Muzică şi voie bună.

F.P.: Cine achitã „nota de platã” a petrecerii? Fiecare sponsorizeazã din propriul buzunar?
N.C.: Fiecare, din propriul buzunar. Fiecare îşi aduce ce vrea să mânânce, să bea. Mai nou am început să gătim la ceaun, diferite sortimente de ciorbă. Bucătar şef este un alt zălăuan- Ovidiu Pop. Eu, împreună cu un alt prieten, am cumpărat boxe, am luat şi un generator să avem curent, în parc nu este curent. Iar pentru parc ai nevoie de un permit. Trebuie să faci o cerere, respectiv să completezi un formular, după care este trimis permisul prin poştă, în jur la 100 de dolari costă permitul pentru o poiană- grow – cum o numesc americanii. Aproximativ 300 de persoane este capacitatea unei astfel de poieniţe.Nu poţi depăşi acest număr. De la an la an suntem tot mai mulţi. Acum, anul acesta, o să avem nevoie de două părculeţe, cred că vom fi circa 500-600 de persoane. Poieniţele sunt situate undeva aproape de marginea de Vest a oraşului Chicago.

F.P: Aţi ajuns la cea de a zecea ediţie, ce va fi deosebit în acest an?
N.C.: Cea de a zecea ediţie va fi una specială. Din acest motiv am invitat câţiva reprezentanţii ai Zalăului, printre care se numără primarul minicipiului, Radu Căpîlnaşiu, consilieri locali, oameni de cultură şi reprezentanţi ai presei locale Dintre oamenii de cultură, ne-am gândit la Cosmin Seleşi, Vasile Coca, Oana Lianu, văru Săndel.

F.P.: Câţi artişti au confirmat participarea?
N.C. Până acum, Cosmin Seleşi ne-a confirmat că o să vină, de asemenea şi Vasile Coca. Câţiva dintre cei invitaţi au viză de State, pentru restul am trimis invitaţiile pentru Ambasadă. Să vedem ce răspuns se va primi de la Ambasadă.

F.P.: Transportul invitaţiilor cine îl plãteşte?
N.C: Din sponsorizări, donaţii, care vin din partea fie a unor oameni din Zalău, fie din Chicago. Noi, în mod normal facem chetă, facem donaţii, ca să susţinem costurile evenimentului. Ne adresăm zălăuanilor, în mod special, care pot să doneze, nu există nicio limită, care cât poate, care cât vrea. De aici provin fondurile noastre, punem mână de la mână pentru aduna suma de care este nevoie, iar banii care rămân îi folosim anul viitor.

F.P.: Câţi zãlãuani numãrã comunitatea, în prezent?
N.C.: Cel puţin 2.000 de zălăuani.

F.P:Americani aţi avut printre participanţi?
N.C.:Da, am avut. De regulã, vin cei care au o relaţie de prietenie, ori care au relaţii de afaceri cu zãlãuani. Aceştia vin, în primul rând pentru cã au fost impresionaţi sã vadã o comunitate aşa de mare care nu aparţine de State. Pur şi simplu e ceva nou pentru ei în privinţa tradiţiei, muzicii, mâncãrii. Fiecare este încântat sã intre în contact cu un alt stil de viaţã, alte tradiţii, alte obiceiuri culinare. Pe lângã acest eveniment, organizãm şi alte acţiuni. Cum ar fi balul tradiţiilor culinare româneşti, organizat de Ovidiu Pop. Anul trecut a fost prima ediţie. Americanii au fost, la început, circumspecţi în ceea ce priveşte mâncarea, dar dupã ce au gustat şi au vãzut ce bunãtãţi le oferim, au fost foarte încântaţi.

F.P.:Deşi sãrbãtoriţi Zilele Zalãului, aţi avut şi sãlãjeni ca şi participanţi?
N.C: Da, au venit. De exemplu, chiar o prietenă bună de a noastră care ne ajută este Ioana Micle şi este de undeva de lângă Surduc. Plus de asta mai sunt şi din Şimleu Silvaniei, din Jibou. Ni s-au alăturat chiar şi clujeni. Evenimentul se adresează, nu neapărat zălăuanilor sau sălăjenilor, ci tuturor românilor, care sunt în Chicago şi prin împrejurimi. Ne aşteptăm cam la 500-600 de oameni să fie prezenţi anul acesta.

F.P.: Printre cei care participã la evenimentul din Chicago se aflã şi zãlãuani care au participat şi la cel din Zalãu?Au comparat evenimentele?
N.C.: Da. Ideea e că aici în Zalău se sărbătoreşte trei zile şi este plătit de primărie, bugetul este altul. În Chicago nu ne permitem să facem trei zile, este puţin mai dificil să găsim un loc unde să putem organiza un eveniment de trei zile. În comunitatea românească sunt alte evenimente care durează trei zile consecutive, dar implică bugete mari şi alt fel de organizare. Pentru noi a început ca şi un picnic, ca şi o ieşire la iarbă verde şi am vrea să-i menţinem această notă. Distracţia începe undeva în jurul orei 9 dimineaţa şi se încheie aproximativ pe la 20. Într-adevăr, atmosfera diferă. Şi eu am fost la Zilele Zalăului aici, cu toate că e multă vreme de atunci. Dar acolo, în Chicago, este un pic mai plăcut pentru că avem evenimente sportive, se face campionat de fotbal, de volei, pentru copii avem diverse jocuri. Atmosfera este puţin mai degajată. În Zalău, în schimb,impresia e de înghesuială, înţeleg că este pe platoul din faţa Prefecturii şi între blocuri nu prea este plăcut. Dacă era la iarbă verde, undeva, mă gândesc că era cu mult mai frumos. Era mai deschis şi nu era aşa mare aglomeraţie. La noi asta e ideea să petrecem undeva lângă pădure, să fie aer curat, să fie un spaţiu mai deschis, să ne simţim mai bine.

F.P: Cum ai regãsit oraşul natal dupã atâţia ani? Gânduri de reîntoarcere?
N.C: Încă nu. Probabil în următorii trei ani, dar mie, de exemplu, îmi ia cam două săptămâni să mă reacomodez. Mi se pare oraşul foarte aglomerat, prea multe maşini, nu prea poţi să circuli . Nu ştiu, nu cred că aş putea să mă readaptez la viaţa Zalăului, după 13 ani petrecuţi acolo. Nu am văzut încă nimic schimbat. Atât că s-au mai făcut nişte sensuri giratorii, semaforizarea. Adevărul e că mari schimbări nu sunt. Am înţeles că s-a început reabilitatrea parcului, se face un amfiteatru. Sunt de părere că ar trebui ca zona verde să fie mărită, ori protejată, cel puţin. La câte maşini sunt în Zalău şi la cât praf, zona verde este un lucru important al Zalăului.

F.P. Invitaţia adresatã autoritãţilor locale, se vrea sã fie şi un mesaj ?
N.C.: Păi, mesajul care ar fi? Suntem foarte mulţi români, zălăuani plecaţi, nu neapărat în Chicago şi în împrejurimi. Plecaţi şi în Europa sau în Canada, care, prin banii trimişi familiilor au contribuit la creşterea oraşului natal. Şi dacă mă gândesc nu am plecat pentru că ne-a fost foarte bine aici sau că ne-am găsit ceva de lucru aici. Mesajul ar fi dacă ei pot să ne ajute acum să trimită o delegaţie de aici, să trimită nişte oameni de cultură ai Zalăului, nouă ne-ar face plăcere să îi avem printre noi, acolo, la sărbătoarea noastră a zălăuanilor din Chicago.

F.P.: Data evenimentului din Chicago a fost schimbatã în acest an. De ce?
N.C.: Da, este pe 21 iulie. În acest an nu coincide cu evenimentul de la Zalău pe simplu motiv că este o ediţie specială şi am vrut să dăm posibilitatea delegaţilor din Zalău să fie prezenţi la ambele evenimente.

Alte articole

3 Thoughts to “„Americanii sunt atraşi de modul nostru, al zălăuanilor, de a petrece””

  1. Anonim

    Delegatia din Zalau pt a ne reprezenta onorabil sa fie formata din oameni foarte valorosi profesional,si de buna calitate ,ex medic,profesor, jurist,sportiv, oameni de afaceri,oameni de cultura si arta ( nu Coca sau Sandel ci Lianu,Grigorut….),aprox.15 persoane si sa nu afecteze bugetul local.

  2. Anonim

    …bai muian de mai sus,doar tu crezi ca americanii vor fi incantati de medici,juristi,profesori (ori ce prostii mai iti trec tie prin scafarlie!)in loc de un „oaru” Sandel ori Vasalica Coca?!…

  3. luci

    distractie placuta Zalauani, nu-i uitati pe cei care au fost cu voi acum 6-7 ani ,dar s-au intors. ramanem aproape de voi (si beti un pahar si pt ei). Tare as vrea sa fac si eu parte din delegatie. Aveti grija de voi si multa bafta

Leave a Comment