Marin Pop
Înainte de Marea Unire, centrul religios, cultural și politic al românilor sălăjeni era la Șimleu Silvaniei, situație care se schimbă după 1918, când la Zalău, orașul de reședință al județului Sălaj, se stabilește administrația României Întregite. În acest context, Zalăul capătă o importanță mai mare și pentru Partidul Național Român (PNR), sub al cărui steag erau înrolați cei mai mulți dintre românii sălăjeni.
Odată cu trecerea la cele veșnice a vicarului Silvaniei, Alexandru Gheție, care îndeplinea și funcția de președinte al organizației PNR Sălaj, conducerea filialei sălăjene este preluată de Gheorghe Pop de Oarța, primul prefect al Sălajului după Marea Unire, care era stabilit în orașul Zalău încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A îndeplinit funcția de președinte al organizației județene a PNR, devenit Partidul Național-Țărănesc după 10 octombrie 1926, până în anul 1927, când s-a retras din motive de sănătate.
În perioada interbelică, la Zalău au fost organizate mare parte din congresele județene ale PNȚ, cum a fost, de exemplu, cel din 31 octombrie 1931, la care au participat aproximativ 1.000 de delegați sătești și 60-70 de intelectuali. De asemenea, amintim Congresul județean din 31 mai 1934, prezidat de noul președinte al organizației județene a PNȚ, Victor Deleu. Cu această ocazie, se discută și problema înființării unei noi gazete a organizației județene a PNȚ, deoarece Alexandru Aciu, fostul președinte al PNȚ Sălaj, care fusese și proprietarul ziarului „Gazeta de Duminecă”, oficiosul partidului,s-a mutat la Cluj. În acest context, conducerea PNȚ Sălaj ia decizia tipării unei gazete noi, la Zalău, sub numele de „Sălajul Nou”, „care să fie vestitorul a tot ce sfătuim, ce muncim și ce trebuie să cunoaștem în județul nostru, din Țară și străinătate”.
Unul dintre cele mai importante evenimente politice din Zalăul interbelic a avut loc la 9 octombrie 1935. În articolul intitulat „Județul lui Simion Bărnuțiu în fruntea coloanelor”, apărut în ziarul „Patria” din Cluj, se afirma că Zalăul a trăit „înălțătoare clipe de înfrățire și de devotament în slujba țării”. La Zalău au fost prezenți, printre alții, Ion Mihalache, președintele PNȚ, Mihai Popovici, președintele organizației provinciale din Transilvania a PNȚ, Victor Moldovan, Adonis Popovici și Virgil Solomon, care au fost așteptați de către liderii politici sălăjeni, în frunte cu Iuliu Maniu și Victor Deleu.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, PNȚ Sălaj a trecut printr-un amplu proces de reorganizare, în anul 1945, urmat de convocarea Congresului județean, pentru data de 19 mai 1946, în vederea participării la alegerile parlamentare. În acest context, anul 1946 a fost unul crucial pentru țara noastră, deoarece de rezultatul alegerilor parlamentare depindea viitorul țării pentru câteva decenii. Referitor la importanța acestor alegeri, liderul opoziției democratice, Iuliu Maniu, la ședința Delegației Permanente a PNȚ din data de 3 ianuarie 1946, în care s-au purtat discuții privind acceptarea sau nu a hotărârilor Conferinței de la Moscova, spunea următoarele:
„Acceptând hotărârea, va trebui să intrăm într-o luptă politică și electorală de mare importanță, care va avea efecte pe zeci de ani înainte. Ne angajăm la o luptă foarte grea, dar frumoasă și avem conștiința că suntem reprezentanții celor mai înalte idealuri ale poporului român”.
Conferința miniștrilor de Externe ai Aliaților, care a avut loc la Moscova, în perioada 15-25 decembrie 1945, a constituit un moment istoric important pentru relațiile internaționale postbelice. Printre hotărârile adoptate a fost și cea a acordării unor drepturi partidelor politice istorice din România – precum dreptul de a-și tipări ziare și dreptul de întrunire. Totodată, în conformitate cu hotărârile adoptate la Moscova, în guvernul Groza au fost primiți doi reprezentanți ai partidelor istorice: Emil Hațieganu, din partea PNȚ-Maniu și Mihail Romniceanu, din partea PNL-Brătianu.
După cum se poate observa chiar din documentele elaborate de către reprezentanții PCR Sălaj, hotărârile de la Moscova, pe care comuniștii și „tovarășii lor de drum” s-au angajat că le vor respecta, au fost încălcate în mod flagrant. Exemplul cel mai elocvent a fost interzicerea Congresului județean al organizației PNȚ Sălaj, care era programat să aibă loc la Zalău, în timp ce reprezentanții puterii au făcut tot posibilul pentru a organiza și mobiliza „masele” la Congresul Frontului Plugarilor. Astfel, în data de 5 mai 1946, a avut loc, la Zalău, Congresul Frontului Plugarilor, în prezența președintelui acestei formațiuni politice, Petru Groza, care îndeplinea și funcția de prim-ministru al guvernului procomunist, și a ministrului Agriculturii, Romulus Zăroni. Referitor la numărul de 15.000 de „plugari români și unguri”, participanți la acest eveniment, pe care îl dau sursele comuniste, credem că este mult supradimensionat. Cu toate eforturile depuse de către comuniști, după cum reiese din raportul secretarului secției de Educație Politică al PCR Sălaj, Emil Huluba, adunarea nu a avut efectul scontat. Iată ce afirma acesta: „Partidul nostru a depus o muncă intensă în mobilizarea acestor imense mase, însă s-a constatat că nu a fost destul de bine prelucrat cu responsabilii noștri, deoarece nu a fost însuflețit poporul să aplaude și să strige lozinci”. Își reproșau faptul că, în satele sălăjene, propaganda țărănistă a reușit să popularizeze ideea că Iuliu Maniu a împărțit titlurile de proprietate, în urma punerii în practică a legii de reformă agrară.
În zilele de 16 și 17 mai 1946 s-au desfășurat două ședințe ale Biroului Politic al PNȚ, la București, care au fost urmate, în data de 18 mai, de ședința Delegației Permanente a partidului. La aceste întruniri a fost analizată situația politică internă și externă a țării, precum și cea a alegerilor parlamentare. În privința situației politice interne, Iuliu Maniu își arăta îngrijorarea față de practicile guvernului Groza, care nu respecta hotărârile Conferinței de la Moscova:
„Guvernul – spunea Iuliu Maniu – se menține la vechea sa atitudine, iar samavolniciile, ilegalitățile și atentatele împotriva libertății de manifestare a fruntașilor național-țărăniști continuă în toată țara, fără ca autoritățile să ia măsuri împotriva vinovaților”.
Până la sfârșitul lunii aprilie, secretarul general al organizației din Ardeal și Banat, Ilie Lazăr, a întreprins un turneu electoral în câteva județe transilvănene. Cu această ocazie au fost organizate o serie de adunări populare și congrese ale organizațiilor din Sibiu, Orăștie, Oradea, Satu Mare și Baia Mare8. Aceste adunări au avut loc, cu toate că guvernul procomunist al lui Petru Groza a încercat să împiedice organizarea lor. Din păcate, au reușit să împiedice organizarea congreselor județene de la Zalău și Arad.
Prin interzicerea desfășurării adunării populare de la Zalău, din data de 19 mai 1946, când se dorea organizarea Congresului județean al PNȚ, s-au încălcat, în mod flagrant, hotărârile luate de către Aliați la Moscova, care prevedeau libertatea întrunirilor electorale. După cum reiese dintr-un alt raport al lui Emil Huluba, comuniștilor le era frică de faptul că național-țărăniștii, având în vedere popularitatea de care se bucurau în rândul electoratului, vor reuși să organizeze o adunare populară de o amploare mult mai mare decât cea a Frontului Plugarilor. Iată ce spunea acesta, printre altele:
„Reacțiunea a vrut să arate că azi vor fi în stare să mobilizeze mai mult popor decât Frontul Plugarilor. Pentru aceasta, maniștii au întrebuințat maximum de forțe, au pus la bătaie zeci de milioane, au întrebuințat cele mai bune cadre ale lor. Și ei au fost siguri sută la sută că vor bate recordul pe țară, deoarece aici este județul lui Maniu, cu Bădăcini, că aici este Ipul, Tresnea, Nușfalău și altele, precum s-au bazat și pe elita cadrelor cu experiențe vechi. Lozincele cu care ei au vrut să mobilizeze masele au fost următoarele, că la Zalău va veni regele, Maniu, delegați anglo-americani etc.”.
În aceste condiții, autoritățile locale procomuniste au încercat să facă tot posibilul pentru a opri desfășurarea acestei mari adunări populare. Și, din păcate, au și reușit, deoarece aveau în subordine administrația, Poliția și Jandarmeria. În ceea ce privește atitudinea Batalionului 7 Vânători de Munte din Zalău, este de remarcat faptul că, deși era supus unui intens proces de epurare politică, mulți dintre ofițerii batalionului au declarat că „dacă poliția și PCR va împiedeca adunarea, atunci ei vor da concursul maniștilor împotriva noastră (a comuniștilor – n.n.) și a poliției”.
Autoritățile nu au luat în seamă această atenționare și au folosit toate mijloacele, după cum reiese și dintr-un raport înaintat organelor superioare, pentru ca această adunare să nu mai aibă loc și, prin aceasta, organizația PNȚ Sălaj să se compromită în fața electoratului. Iată ce se scria în acest raport despre măsurile luate de către comuniști, firul evenimentelor și concepția lor despre importanța acestei adunări:
„Pentru a împiedeca această adunare, noi am recurs la următoarele: Am convocat o adunare în cadrul F.N.D. la Zalău. Sala cinematografului am ocupat-o, iar în ziua de 18 Mai am revocat adunarea noastră anunțând preturile notariatele și primăriile că în ziua de 19 Mai nu mai are loc nici o adunare deoarece tot în aceeași zi fusese fixată și o adunare a U.P.M. Această tactică a avut un mare efect, deoarece s-au trezit maniștii în ultima zi că satele au fost anunțate că în Zalău nu mai are loc adunarea populară. În același timp și noi cu prefectul am pornit pe teren pentru a opri adunarea lor. Toate mașinile au fost oprite în această zi să mai circule. Am primit ajutor foarte valoros din partea jandarmeriei Oradea, în frunte cu Dl. colonel Mihalache și din partea Inspectoratului Poliției Oradea, și în ultimul moment și de Batalionul 7 – Vânători de Munte. Țăranii au fost informați că în această zi se va putea lua o masă cu 40 lei și un Kg. vin cu 60 lei, pentru care motiv mulți au venit cu sticle goale. Mulți aveau ciomage mari cu cuie ascuțite fixate la capăt. S-a observat de asemenea că majoritatea au fost femei.
Planul lor a fost ca la 10 să dea năvală în oraș din toate părțile. În total au venit cam 5-6.000 oameni, care o parte când s-au văzut în fața jandarmilor și a poliției au stat pe loc. Alții n-au stat la somație și au rupt cordonul, ajungând în piața fixată. Însă acolo la un moment dat a apărut Dl. Colonel Jandarm Mihalache, care a arătat țăranilor că n-au pentru ce veni aici, că nu este nici M.S. Regele Mihai I, nici Maniu, și nimeni care să le vorbească. I-a convins apoi că a curs destul sânge pe front și că acum nu mai este cazul și că aceasta numai reacțiunea interesată pentru ea ar dori. După ce le-a ținut o bună lecție politică, țăranii în majoritate au aruncat lozincele și chipurile lui Maniu la pământ, înjurând pe popi că i-au adus degeaba la Zalău, și fără să mai strige «trăiască Maniu» s-au retras către casă. La una din bariere unde fusese oprite câteva mii de țărani, a apărut președintele P.N.Ț. pe județ, avocat Pop Ionel (Ioan V. Pop, nu Ionel Pop, nepotul lui Iuliu Maniu – n.n.), care a îndemnat ca populația să meargă acasă deoarece nu e cazul să mai curgă sânge, și a mai declarat în fața țăranilor căci cu această dată, cariera lui politică a fost ruptă în două.
La o altă barieră au vrut să rupă cordonul format de armată, care unități au fost nevoite să tragă rafale de puști mitralieră pe deasupra. Ajunși plouați în sate și de ploaie și de insucces, conducătorii au spus că au fost împiedecați de unguri și evrei și nicidecum de armată, jandarmerie și poliția democratică a poporului. Ca să aibă ce răspunde, promit ca peste câteva săptămâni vor face o adunare mai mare.
Din partea conducerei P.N.Ț. nu s-a prezentat nimeni, deoarece conducerea locală văzând în ajun că nu vor avea nici un succes, au trimis telegramă la Cluj, ca să nu mai vină nici un reprezentant, deoarece sunt împiedecați de a face adunarea”.
Un alt document cu importanță istorică deosebită îl reprezintă raportul înaintat conducerii Ministerului de Interne de colonelul Atanasiu Mihalache, inspector de Jandarmi și de Gavril Birtaș, inspectorul regional de Poliție, care au avut misiunea de a se deplasa, în mod special, de la Oradea, pentru a interzice organizarea Congresului PNȚ Sălaj:
„Dare de seamă
asupra activității în zilele de 18 și 19 Mai a.c. în orașul Zălau în vederea întrunirii Partidului Național Țărănesc.
Inspectoratul de Poliție fiind informat de poliția de Reședință Zălau cum că organizația Partidului Național Țărănesc organizează congresul său județean în ziua de 19 Mai și că la acest congres vor fi aduși mase mari de țărani în scopul de a face demonstrații șoviniste și contra Guvernului și alte informații care anunțau că vor veni și grupuri de țărani înarmați, față de cele de mai sus, Inspectoratul de Poliție a luat inițiativa de a convoca Inspectorul de Jandarmi cu câteva zile înainte, unde s-a stabilit de comun acord măsurile preventive în vederea desfășurării întrunirii proiectate. Aceste măsuri s-au materializat prin:
a/. Deplasarea în Zălau a 30 de gardieni publici și a 30 de jandarmi.
b/. Intervenirea la Prefectura de județ pentru a face cunoscut Garnizoanei din timp ca trupele să fie consemnate în aceeași zi în scopul de a fi întrebuințate la caz de nevoie conform regulamentului serviciului în Garnizoană.
c/. Măsuri ca posturile de jandarmi respective să informeze Legiunea de jandarmi asupra numărului de participanți, asupra scopului mărturisit și nemărturisit al adunării, cum și asupra faptului dacă au asupra lor arme.
Deplasarea subsemnaților la Zălau a fost făcută în așa fel, încât în ziua de 18 Mai să se poată ajunge la Zălau. La orele 12, după ce ne-am făcut convingerea că posturile de jandarmi au primit ordinul dat și măsurile luate de poliția orașului Șimleu (?) corespundeau scopului urmărit.
În Zălau, am luat legătura cu Dl. Prefect al județului, care avea aceleași informații și care ne-a comunicat măsurile luate, după care la reședința Poliției Zălau, împreună cu Comandantul Legiunei și Șeful Poliției, am luat următoarele măsuri:
a/. Baraje de poliție și jandarmi la cele 4 intrări în orașul Zălau, cu scopul de a semnala venirea celor ce intenționau să ia parte la adunare.
b/. Razie în oraș, pentru a se vedea dacă eventual nu s-au strecurat indivizi străini de localitate cu alte scopuri.
În acest timp am fost informați că intențiunile celor ce vin la adunare sunt cu scop vădit de a se deda la acte de agresiune sub diferite pretexte, din care cauză am luat măsura de a comunica Posturilor de Jandarmi să aducă la cunoștință celor ce voiau să vie la adunare că adunarea nu va putea avea loc decât într-un local închis pentru a avea certitudinea că intențiile de agresiune nu vor putea fi puse în aplicare.
Pentru faptul că, organizatorii acestei proiectate adunări, au fost încunoștiințați prin adrese scrise de la Poliția orașului Zălau, că adunarea nu poate avea loc decât într-un local închis, pentru motivele enumerate mai sus, și întrucât acești organizatori au declarat că din neglijența lor nu au acest local, am luat măsura de a opri să ia parte la această adunare pe acei ce n-au înțeles să ia cunoștință de sfatul de a nu veni la adunare trimis de posturile de jandarmi, comunicare făcută în seara zilei de 18 prin autocamioane.
Se menționează că la orele 18 s-au prezentat subsemnaților la Poliția de Reședință Zălau delegați ai Comitetului Partidului Național Țărănesc și anume: Dr. Coriolan, Ardeleanu Ioan Senior, Dr. Fărcaș Victor și Ciobanu Ioan, cerând ca totuși să se permită adunarea în Piață sub cerul liber, întrucât vor veni câteva mii de oameni, care nu au loc într-un local închis și că nici local nu au găsit. Li s-a explicat că în urma informațiilor primite, oamenii care vin la adunare nu au intenții pașnice și se vor deda la acte agresive și că pentru aceasta poliția trebuie să aibă un coeficient de garanție pe care nu-l poate avea decât într-un local închis.
Li s-a dat de asemenea posibilitatea să transmită ordinele D-lor necesare, în care să arate populației că adunarea nu se poate ține, dar au refuzat pe considerentul că se vor face de râs, fiindcă n-au știut să organizeze adunarea și fiindcă au ignorat măsurile de ordin polițienesc.
În cele din urmă toți cei de mai sus au convenit că, în dimineața zilei de 19, vor anunța pe participanți să plece acasă. Totuși în dimineața zilei de 19 s-au prezentat din nou la Poliție împreună cu Dl. dr. Ioan Pop, revenind asupra cererii și cerând ca adunarea să aibă loc într-un loc închis și anume oborul de vite. S-au dat din nou aceleași explicații, după care Dl. dr. Ionel Pop ne-a comunicat că va pune în vedere oamenilor să se împrăștie înspre casele lor, cu toate că știe bine că va trage consecințe din partea partidului. În adevăr cei de mai sus au plecat spre bariere cu mijloace auto puse la dispoziție de poliție și au comunicat oamenilor că întrunirea nu mai are loc. Nu au fost ascultați și cei adunați au rupt barajele care între timp au fost întărite cu trupe din garnizoană și au pornit către piața unde se proiectase adunarea.
Această pătrundere peste baraje au început pe la orele 9,30, când de fapt a început și manifestația acestora. Pe timpul parcursului către Piață s-au strigat următoarele lozince: «Trăiască Iuliu Maniu, Jos cu Groza Bumbac, Trăiască Armata Roșie, Trăiască Armata Română, Trăiască Regele, Trăiască Aliații Anglia și America!».
Adunându-se rezervele jandarmilor de la barajele depășite cu gardieni publici, Inspectorul de Jandarmi cu Inspectorul de Poliție au plecat spre Piața unde urma să se țină adunarea și unde au reușit prin mijloace pașnice și de convingere ca toți cei 2000 de oameni care pătrunseseră în Piață să fie îndrumați spre casele lor. După această civilizată evacuare a Pieței, subsemnații, împreună cu Comandantul Legiunei de jandarmi în jurul orei 12, am mers la bariera Crișeni, unde era și Dl. Prefect al județului și am determinat și pe acei care erau în fața cordoanelor să plece liniștiți acasă. La ora 1,30, orașul a fost liber de acești manifestanți și datorită patrulelor de jandarmi și poliție adunați de la cordoane.
Se menționează că Dl. dr. Ionel Pop, considerat ca președinte al organizației Partidului Național Țărănesc din județul Sălaj, atunci când a spus că va trage consecințe politice, a făcut afirmația că cariera sa politică este ratată, dar înfruntă acest risc pentru că nu vrea să curgă sânge românesc și că spre deosebire de alții, Dlui înțelege măsurile luate de Poliție. La orele 19 în ziua de 19 mai, jandarmii și gardienii deplasați în Zălau au părăsit garnizoana, mergând spre Oradea.
În întreaga desfășurare a evenimentelor petrecute în ziua de 19 a fost un singur rănit prin bătaie și alți 2 cu lovituri foarte simple, fără a produce nici semne.
Inspector de Jandarmi
Colonel Mihalache Atanasiu
Inspector Regional de Poliție
Birtaș Gavril”
În concluzie, se poate afirma că autoritățile procomuniste ale guvernului Petru Groza și reprezentanții PCR Sălaj au încălcat în mod flagrant hotărârile pe care Aliații le-au luat la Moscova, în decembrie 1945, în privința libertății presei și a dreptului de întrunire, cel mai elocvent exemplu fiind interzicerea Congresului județean al PNȚ Sălaj, care trebuia să aibă loc la Zalău, în data de 19 mai 1946.
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)