Salvarea Sinagogii de la demolare

Multă lume știe că, la 11 septembrie 2005, în orașul Șimleu Silvaniei a fost inaugurat Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord. Atunci, clădirea Sinagogii a fost transformată în primul Muzeu al Holocaustului din România. Totuși, puțină lume știe că, în anul 1964, aceasta a fost salvată de la demolare. De cine? „Povestea” am aflat-o de la economistul Paul Maghiar, pensionar din Șimleu Silvaniei.
Exodul membrilor comunității evreiești a dus la abandonarea Sinagogii, care se ruina neîncetat. În anul 1964, Paul Maghiar era contabil șef la Cooperativa Agricolă de Producție (CAP) din Șimleu Silvaniei. Președintele CAP-ului, Traian Pop, a fost chemat la „autoritatea orășenescă”, unde i s-a adus la cunoștință faptul că, la nivelul superior al Regiunii Crișana s-a hotărât demolarea Sinagogii șimleuane. Pe locul respectiv se dorea construirea unui complex comercial, iar pentru demolarea Sinagogii a fost nominalizat CAP-ul din Șimleu Silvaniei. Pentru întreaga „lucrare”, CAP-ul primea materialele de construcție care puteau fi recuperate, iar molozul trebuia transportat pe drumul de pământ, între cartierul II militar din oraș și localitatea Pericei.
Traian Pop, care – pe lângă multe calități profesionale și morale – era un evlavios desăvârșit, n-a fost încântat de această ofertă. Dimpotrivă. Ca atare, s-a consultat cu Ioan Ciulea – inginer șef și cu Paul Maghiar, pentru a găsi motive obiective de neacceptare a acestei oferte nepotrivite. Nepotrivite pentru CAP Șimleu Silvaniei, care – unificat în anul 1963 cu cooperativele omoloage din localitățile Bic, Cehei și Pustă Vale – avea bune relații/legături comerciale cu evreii, prin care se realizau mari venituri bănești. Este vorba despre beneficiile obținute din livrarea la export a multor tone de castraveți, prune uscate și căpșuni, prin intermediul lui Laster Ioan de la Fructexport și de cele de la Institutul Cantacuzino din București, unde contractanții evrei ajutau la preluarea animalelor de reformă (cai, scroafe și capre) pentru producerea de seruri și medicamente.
De aceea, s-a constituit o comisie de evaluare a lucrărilor de demolare, formată din: Traian Pop, Ioan Ciulea, Paul Maghiar, Ștefan Ardelean – maistru constructor, Gavril Pop și Ioan Ruțaș – membri CAP Șimleu. Această comisie a mers la clădirea Sinagogii, unde a analizat situația și a făcut diferite măsurători. S-a întocmit un proces-verbal în care se menționa că: țiglele nu puteau fi refolosibile, grinzile și cornii nu erau în stare prea bună, pereții necesitau o spargere cu barosul și nu rezulta nimic bun, nu se dispunea de forță de muncă și nici de mijloace de transport pentru moloz, cheltuielile ar fi afectat veniturile anului 1964 etc.
Traian Pop și Paul Maghiar au mers cu acest proces-verbal la „autoritatea locală”. L-au predat lui Ioan Pop – edilul orașului, având și o discuție adecvată cu el, pentru a nu se demola acest edificiu religios. Amândoi au observat înduplecarea lui Ioan Pop – un om corect și bun creștin, pentru că, de atunci, nimeni n-a mai deranjat CAP-ul cu acest subiect, iar Sinagoga a rămas în picioare, cum se spune.
Așadar, trebuie apreciată această atitudine civică a Consiliului de conducere al CAP Șimleu Silvaniei din acea perioadă, deopotrivă, cu felicitările de rigoare! Și datorită acestor „oameni de omenie” a fost salvată Sinagoga, unde funcționează Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord.
Prof. Marin ȘTEFAN

Alte articole

2 Thoughts to “Salvarea Sinagogii de la demolare”

  1. Anonim

    Nu stiu daca e meritul exlusiv al conducerii def. CAP Simleu, dar este un lucru extraordinar ,pentru care merita felicitari tot orasul !

  2. Lucian

    Multumim domnului profesor pentru un articol ce aduce lumină asupra acestei părți din patrimoniul cultural al Simleului!

Leave a Comment