Portret de dascăl: Profesoara Maria PÎRVU, personalitate de referință

Profesoara Maria PÎRVU din orașul Șimleu Silvaniei „merge” pe 90 de ani de viață. Este la un „pas” de a fi nonagenară… Din păcate, de peste un an de zile(!), din cauza fracturii șoldului drept, este la recuperare în Policlinica-Spital „Salvosan Ciobanca” din Zalău. Cu aprobarea dr. Vasile Petru Ciobanca – manager al acestei instituții medicale și respectând reglementările impuse din cauza pandemiei de coronavirus, am fost în vizită pentru a o vedea și a-i ura „La mulți ani cu sănătate”! Am fost bucuros să văd că lucrurile merg înspre bine și că doamna Maria Pîrvu este încrezătoare în revenirea la normalitate. I-am oferit cartea mea de publicistică și am stat mult timp de vorbă despre „noutățile” șimleuane. Printre altele, ne-am depănat amintiri din viața și activitatea noastră, cu exemple dintre cele mai edificatoare. Aflând multe „date” despre domnia sa (pe lângă cele știute), i-am propus un interviu. Mi-a spus că nu răspunde la întrebări, ca la… interogatoriu. Mi-a zis că, dacă vreau neapărat să scriu despre dânsa, să consemnez ceea ce-i pertinent dintre cele discutate, coroborate cu datele pe care mi le-a făcut cunoscute mai demult.
Maria Pîrvu s-a născut la 9 noiembrie 1932, în localitatea Chiuza, raionul Beclean, regiunea Cluj, fiind fiica lui Gavrilă și a Aureliei Plaian, alături de frații ei, Ioan și Valeria.
După cursurile școlilor primare și elementare, a absolvit Școala Medie Tehnică de Administrație Economică – specialitatea contabilitate (anul 1951) și Facultatea de Matematică-Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (anul 1954).
Și-a începutat activitatea didactică (fizică-matematică), în 1 septembrie 1954, la Școala Elementară nr. 1 din orașul Șimleu Silvaniei, raionul Șimleu, regiunea Crișana. De la 1 septembrie 1956, până la 15 octombrie 1974 a fost profesoară de fizică la Școala Medie Mixtă și la Liceul Real-Umanist (acum, CN „Simion Bărnuțiu”) din Șimleu Silvaniei. A avut funcția de președinte al Comitetului Sindical de Învățământ, la nivel de oraș, fiind membră a Uniunii Generale a Sindicatelor din România. În anul 1957 s-a căsătorit cu Gheorghe Pîrvu – profesor de limba și literatura română la această școală, având împreună doi copii: Mircea-Gheorghe și Horațiu-Sorin. În perioada 15 octombrie 1974 – 1 august 1984 a avut funcția de director al Casei de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei. Apoi, după doi ani și jumătate de activitate la Comitetul Orășenesc Șimleu Silvaniei, a revenit în funcția de conducere a Casei de Cultură a orașului, de unde s-a pensionat la 1 decembrie 1987.
Pe Maria Pîrvu, am cunoscut-o în toamna anului 1963. Peste șase ani (1969) am avut cinstea să-mi fie nașă la căsătoria religioasă, iar în perioada 1971-1972, onoarea să fim colegi de „breaslă”, la Școala Medie Mixtă de care aminteam. În anii profesoratului, a avut o rodnică activitate didactică, bucurându-se de aprecierea și respectul generațiilor de elevi, atât la orele de fizică-matematică, cât și la cele de dirigenție. Dintre elevii săi, cei care au iubit fizica, îi amintesc pe: Emilia (Chiș) Geiger – profesoară de fizică, titulară chiar pe catedra de fizică, după transferul Mariei Pîrvu; Emil Ciani – inginer, absolvent al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoasra (fost director general al Grupului de Șantiere Olt și Jiu, în cadrul „Trustului de Construcții Hidroenergetice”); Marioara Ghile – profesoară de fizică la Școala Gimnazială „Silvania” Șimleu Silvaniei; Teofil Chiș – absolvent al Institutului de Educație Fizică și Sport (IEFS) din București, primul „maestru emerit al sportului” în volei din Sălaj; Grünfeld Ștefan – doctor în fizică, la Universitatea din Tel Aviv (Israel). Apoi, încă din primul an de activitate, a avut, pe lângă munca de la catedră, o bogată activitate cultural-artistică cu elevii: grup vocal, dansuri populare, scenete artistice, teatru de amatori. La liceu, împreună cu Gheorghe Pîrvu, a realizat texte pentru brigăzi artistice, punând în scenă piese de teatru. Printre acestea, de o mare popularitate s-a bucurat piesa în trei acte „Profesorul de franceză” (de Tudor Mușatescu, 1948), cu spectacole la Casa de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei, precum și în alte localități sălăjene. În anul 1990, când Liceul de Filologie-Istorie a devenit Liceul Teoretic „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei, profesoara Maria Pîrvu a fost prezentatoarea spectacolului cultural-istoric „Simion Bărnuțiu – fiu al Sălajului”, în care soțul acesteia a avut rolul marelui om politic și gânditor român, vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848.
La Casa de Cultură din Șimleu Silvaniei a reorganizat activitatea: a recrutat soliști de muzică populară și muzicanți pentru orchestră, precum și pe domnul Sidon Crișan – instructor de dansuri populare. Printre apreciații soliști de muzică populară s-au aflat: Florica Pușcaș, Nicolae Bolduț, Traian Galea, Anuța Gale, Florica Moise. De asemenea, la culegerile de folclor pentru diferite obiceiuri populare românești, l-a recrutat pe domnul Laurențiu Pașca – instructor coregraf, un autentic artist amator, laureat al Festivalului Umorului „Constantin Tănase” (Vaslui, 25 iunie 1972). S-a preocupat de achiziționarea costumelor populare din diferite zone ale țării (Șimleu, Barcău, Năsăud, Țara Oașului, Alba etc.) pentru fetele și băieții din formațiile artistice șimleuane. În anul 1975 a pus în scenă spectacolul folcloric „În Sălaj, zece feciori merg la danț în sărbători” – obicei popular din comuna vecină Șimleului, Pericei. A participat cu acest spectacol, în anul 1976, la Festivalul de Folclor de la Curtea de Argeș, câștigând Marele Premiu și Trofeul Festivalului. Cu formațiile de dansuri și cântece populare a participat la diferite spectacole orășenești, județene, naționale și internaționale. De remarcat, prezența artiștilor șimleuani, în anul 1977, la Festivalul „Săptămâna Internațională a Tineretului” de la Wewelsburg (în Westfalia, Germania), bucurându-se de aprecierea organizatorilor și a publicului spectator.
Directoarea Maria Pîrvu a înființat o trupă de teatru formată din cadre didactice. Astfel, a pus în scenă diferite piese, iar în două dintre ele chiar a jucat. Printre acestea, amintesc: Gaițele (de Alexandru Kirițescu, 1929), având rolul principal, cel al Margaretei; Doamna ministru (de Branislav Nusic , 1929), cu rolul servitoarei; … ESCU (de Tudor Mușatescu, 1933); Titanic Vals (de Tudor Mușatescu, 1932); Gara mică (de Dan Tărchilă, 1959); Fata tatii cea frumoasă (de Ion Ghelu Destelnica, 1960). De asemenea, a reorganizat Corul Sindicatului Învățământ, și, completându-l cu alți membri, acesta a devenit Corul Casei de Cultură, dirijori fiind profesorii Traian Albu și Ilona Costinaș. Iar cu sprijinul Comitetului Județean de Cultură Sălaj a luat măsuri pentru confecționarea de costume feminine și bărbătești noi, pentru membrii corului.
Mai mult, s-a preocupat de rezolvarea problemelor legate de transportul, cazarea și masa membrilor corului la diferite festivaluri, printre care: „Răsunete Sălăjene” (Zalău, 1971); Festivalul Coral „D. G. Kiriac” (Pitești, 1972); „Toamna Băimăreană” (Baia Mare, 1973); etapa finală a Concursului Formațiilor Muzical-Coregrafice (Baia Mare, 1974); Festivalul Coral „Cetatea de Foc” (Reșița, 1974); Festivalul Coral „Ion Vidu” (Lugoj, 1975); Reuniunea Corală „Someșana” (Năsăud, 1975); Festivalul Coral „Eroi au fost, eroi sînt încă” (Deva, 1976); Reuniunea Corală „Sătmăreana” (Satu Mare, 1980). În 1977, Casa de Cultură a participat la Guruslău și la Zalău, la filmări TV, în cadrul Emisiunii „Antena vă aparține”.
La Șimleu Silvaniei, în perioada 5-14 iunie 1980, a avut o contribuție majoră la organizarea și desfășurarea ediției a VIII-a a Festivalului Național „CÎNTAREA ROMÂNIEI”, amplă manifestare cultural-artistică, cu prilejul sărbătoririi a 2.050 de ani de la constituirea Primului Stat Dac Centralizat și Independent sub Burebista. În plus, la Casa de Cultură s-a preocupat de organizarea și desfășurarea diferitelor concursuri ale grădinițelor, școlilor și liceelor, precum și cele ale unităților economice din oraș, printre care: brigăzi artistice, grupuri vocale, recitaluri de poezie, dansuri populare și de salon. Iar pentru membrii orchestrei aduși din localitățile limitrofe Șimleului, a acționat pentru ca aceștia să primească locuințe.
Profesoara Maria Pîrvu este și rămâne o personalitate de referință pentru orașul Șimleu Silvaniei. A fost și este îndrăgită și apreciată de elevi, de comunitatea șimleuană și nu numai. Este credincioasă și milostivă, comunicativă și îngăduitoare, iubitoare de adevăr și dreptate, având un înalt spirit patriotic românesc. A participat la activitățile desfășurate la nivel de oraș, printre care: Ziua Națională a României, Ziua Armatei României, Ziua Eroilor, Ziua SilvanIEI, Festivalul Național de Umor, Festivalul Internațional de Folclor „La Fântâna Dorului”, Ziua Persoanelor Vârstnice și Ziua Femeii. Având o memorie foarte bună, de fiecare dată, la sărbătorirea femeii și a persoanelor vârstnice a recitat poezii, unele fiind compuse/scrise de către domnia sa! Astfel, este și rămâne o luptătoare dârză pentru afirmarea și consolidarea identității naționale.
Maria Pîrvu are gradul didactic I, Titlul de „Profesor Evidențiat” (Ministerul Educației și Învățământului, ordinul nr. 922/1972) și un CERTIFICAT de absolvire a Cursului pentru perfecționarea pregătirii cadrelor de conducere din economie și administrația de stat, secția cultură (1976).
De-alungul timpului, pentru rezultatele activității sale, profesoara Maria Pîrvu a primit diferite distincții, printre care: Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei ”(1964), Diplome de Excelență și de Onoare, precum și Scrisori de Mulțumire. Iar pentru activitatea desfășurată în cultură, a primit de la Guvernul României Legitimația nr. 01075/2004, prin care are acces gratuit la: teatre, cinematografe, case memoriale și alte instituții de cultură.
Apropo de poezii: mi-a recitat ultima sa poezie, scrisă, acolo, în spital. Este dedicată regretatului Gheorghe Pîrvu (7 iunie 1927 – 2 aprilie 1997) și se numește „Soțul meu”: „Mi-e dor de tine în fiecare clipă / Și gândurile îmi sunt departe. / Te-am căutat și dincolo de moarte, / Dar tot cu amintirea am rămas. / Iubitul meu soț, ești dincolo de Cer, / Vorbesc cu tine în fiecare noapte, / Vorbesc și-ascult a tale șoapte. / Iar dacă ți-am greșit, iertare în genunchi îți cer! / E viața mea pustie fără tine și totu-i sumbru în jurul meu, / Dar mă rog ca să te aibă-n grijă Bunul Dumnezeu / Și să-ți trimită gândurile înspre mine. / Și, dacă toate acestea se vor întâmpla, / Voi putea spune fericită, / Că sunt o văduvă împlinită!”. Înduioșător…
Așadar, profesoara Maria Pîrvu este vrednică de toată lauda! Urându-i însănătoșire grabnică și viață lungă, aștept/așteptăm ziua revederii cu domnia sa, aici, la poalele falnicei Măguri a Țării Silvaniei, în orașul său îndrăgit, Șimleu Silvaniei, căruia i-a închinat și-i închină viața, atât cea profesională, cât și cea de pensionară!
Prof. Marin Ștefan

5 Thoughts to “Portret de dascăl: Profesoara Maria PÎRVU, personalitate de referință”

  1. Anonim

    Elevii profesoarei au ajuns, în regimul socialist, ingineri, medici, profesori, ăsta era traseul normal în viață al tinerilor merituoși. Azi, vai și amar !

  2. Dorin

    La Multi Ani, d-na profesoara!

  3. Puscas Constantin Nicolae

    Multă sănătate și bucurii îi doresc profesoarei mele din elementară și liceu! O țin minte ca pe o profesoară tânără, frumoasă, extrem de dinamică. Imaginea aceasta nu s-a estompat în timp. După ani, profesor fiind, când eram față în față, mă simțeam, încă, fostul dânsei elev! O respect pentru că, alături de toți ceilalți dascăli pe care i-am avut, ( pe care i-am îndrăgit sau nu- chestie de subiectivism în fond)), a contribuit la formarea mea . Cred că intersectarea noastră cu alți oameni si, mai ales cu dascălii, este definitorie pentru parcursul nostru! Doamnă profesoară Pârvu ,vă respect, ca pe toți dascălii pe care i-am avut, Să ne revedem sănătoși în Șimleu! Domnului Stefan Marin îi urez să nu i se usuce cerneala in stilou! Are stilou sua pix cu memorie bună!

  4. Prof. Marin ȘTEFAN

    I-am citit doamnei profesoare Maria Pîrvu, la telefon, comentariile. Mulțumindu-vă mult, a făcut următoarea urare: „Să ningă-ncet deasupra voastră cu fulgi de fericire, / Să fie veșnic visul vostru un zbor de împlinire, / S-aveți alături prieteni dragi și-un Soare zâmbitor, / S-aveți oricând în drumul vostru un înger păzitor!”. (Marin ȘTEFAN)

  5. Ducu Berți

    …Nu specificați niciodată rolul acestor mari personalități in ceea ce era odată cel mai important, sau cel puțin de prin 69 până prin 89 , omagierea comunismului, spectacolele de odă și omagiile Marelui Suveran și Conducator Nicolae Ceaușescu și a Gloriosului Partid Comunist de parcă a devenit o rușine. A fost și este istoria României chiar dacă ne place sau nu . Tot respectul o seara bună .

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul