Popas duhovnicesc: Duminica Ortodoxiei – biruința care ne responsabilizează

În cele câteva luni, de când abordez săptămânal teme de meditație creștină, am încercat să fiu cât se poate de imparțial și ecumenic în tratarea acestora. Acum însă, când este celebrată Ortodoxia în biruința ei pentru mărturisirea adevărului, nu pot să nu tresalt și să cinstesc după cuviință această zi. Pentru un creștin ortodox, această duminică ce urmează este ca o zi națională, și chiar dacă aduce în prim plan biruința definitivă din anul 843 împotriva iconoclaștilor (a celor ce erau împotriva cinstirii icoanelor), îmi place să cred că această zi este și sărbătoarea mărturisirii crezului creștin, cristalizat la cele 7 sinoade ecumenice din primele 8 veacuri creștine. Așadar o zi istorică dar și o zi care ne responsabilizează pe fiecare dintre noi, clerici și mireni, în vederea primirii, păstrării și transmiterii pe mai departe a dreptei credințe.

Societatea românească de astăzi, nu pot să spun că a devenit refractară la credință, însă nu pot să nu remarc o răceală care se acutizează în rândul credincioșilor vis-a-vis de propria lor credință. Condiția materială din ce în ce mai precară a românilor, exodul în masă al tinerilor peste hotare, care a generat pluriculturalitate, căsătorii mixte și renegarea propriilor valori naționale, concurența din ce în ce mai acerbă a diferitelor culte religiose de a câștiga noi membrii, dar și atacurile mass-media la adresa credinței creștine au generat o stare de incertitudine morală. Indiferentismul religios, pare să fie soluția de compromis al multor creștini de azi. Nu trebuie să aduci argumente în favoarea existenței lui Dumnezeu, pentru că majoritatea cred, dar cred că relația lor cu Dumnezeu trebuie să fie atât de intimă încât nimeni să nu știe în ce crede. Acesta este un mare pericol, pentru că poți să lovești fără a spune cine ești și ce dorești de fapt. Credința însă (mă refer la ortodoxie) se cere a fi mărturisită, așa cum spunem atunci când ne împărtășim – ,,Cred Doamne și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu …”, iar mărturisirea înseamnă și asumarea unui fel de a fi. Dacă marturisești că ești ortodox, atunci trăiește-ți cu adevărat propria credință!

În spiritul celor arătate mai sus, nu pot să nu remarc și să nu sprijin mobilizarea Bisericii Ortodoxe Române în demersul ei de a păstra ora de religie în școală. Cu toate că fiecare cult recunoscut în această țară, a beneficiat și beneficiază încă de predarea religiei în școli, doar Biserica Ortodoxă a fost incriminată și supusă criticilor. Nu mi se pare firesc, dar … asta este o altă discuție. Școala știm că este un mediu de formare al ,,viitorilor oameni” și tocmai de aceea, vorba lui Descartes, omul nu este un simplu automat, o mașină asupra căreia intervii doar tehnic, să-l înveți doar lucrurile lumii acesteia, omul are și suflet, are aspirații, are nevoie de dragoste, compasiune, respect etc., omul are un viitor nelimitat de timp și spațiu, el are veșnicia în față. Un copil trebuie altfel abordat decât un adult, are nevoie de timp și nu oricine poate ajunge la sufletul lui. Școala prin intermediul dascălilor competenți în acest domeniu, pot reuși performanțe. Câți copii nu au reușit să fie astfel apostoli în propriile familii, revigorând viața spirituală a părinților lor?
Recunosc faptul că nu întotdeauna am avut cei mai buni profesori de religie sau cele mai bune manuale sau moduri de abordare a credinței, suntem oameni supuși greșelilor de orice fel, dar cred cu tărie că în toți acești ani în care s-a predat religie, s-a predat adevărul creștin. Raiul este o realitate, iadul de asemenea este o realitate, viața veșnică este imediata experiență de după moarte, sufletul are o impresionantă valoare înaintea lui Dumnezeu, iată câteva teme pe care nu le poți trece cu vederea și nici nu le poți camufla, așa cum nu poți să nu-i spui copilului ce se va întâmpla dacă bagă un cui în priză. Biserica și profesorii de religie au fost acuzați că spun aceste lucruri, dar dacă ei nu, atunci cine? E adevărat că nu trebuie să speriem pe nimeni, căci nu suntem nici Savonarola, nici Inchiziția, dar sunt realități, care luate în răspăr s-ar putea să ne coste.
N-am crezut niciodată și nici nu voi putea crede că Biserica Ortodoxă, care propovăduiește libertatea, ca dar oferit omului de Dumnezeu, ar putea să încalce libertate de conștiință a cuiva(așa cum a fost acuzată) sau să îndoctrineze în vreun fel pe cineva. Potrivit îndemnului făcut de Mântuitorul Hristos Sf. Apostoli, cărora le-a zis: ,,Mergând învățați toate neamurile…”(Matei 28,19-20), Biserica Ortodoxă își va propovădui pe mai departe adevărul credinței și în paralel cu școala va continua programul catehetic ,,Hristos împărtășit copiilor”, dar acum când potrivit hotărârii Curții Constituționale care a stabilit ca până în data de 6 martie 2015, toți părinții care doresc continuarea orelor de religie pentru copiii lor, să semneze o cerere în acest sens, Biserica ne îndeamnă la responsabilitate. Așadar de ziua Ortodoxiei, biruința noastră să fie: continuarea religiei în școli!

Pr. Augustin Câmpean

Alte articole

5 Thoughts to “Popas duhovnicesc: Duminica Ortodoxiei – biruința care ne responsabilizează”

  1. Claudiu

    Colaborarea perfecta! Oferim si cerem seriozitate maxima! NU este necesara niciun fel de experienta! Oferim curs gratuit si complet de instruire de la zero! Selectam urgent dezvoltatori de proiect pentru piata nationala si mondiala. Plata castigurilor realizate este garantata prin contract legal. Se lucreaza part-time (in timpul liber) sau full-time, la alegere. Va oferim alte detalii dupa ce trimiteti textul ”Info” la adresa de email: doarsimplu@gmail.com

  2. Anonim

    O abordare frumoasa educativa si cu folos fara a jigni si ofensa pe nimeni.cu toate ca Bisericii Ortodoxe i s-au adus atatea ofense.felicitari Parintelui Campean pentru articol!

  3. Anonim

    D-le campean povestea e frumoasa, convingatoare RAIUL- IADUL-filosofie dar eu nu doresc altceva decat faptul ca religia pentru cine doreste sa o invete in BISERICA intelegeti problema?Lasati scoala cu stiinta si biserica cu dogmele ei.Nu intrati in sufletul copilului meu fara acordul meu ca parinte Formarea copilului meu si pregatirea lui pentru viata pamanteana imi apartine. E CLAR??

  4. pr. A.C.

    Totusi e bine ca recunoasteti existenta sufletului! Nimeni nu intra in sufletul copilului Dvs. cu forta, nici Dumnezeu nu o face, iar noi cu atat mai putin, aveti posibilitatea si ati avut-o si pana acum sa hotarati ceea ce e mai bine pt copilul Dvs.

Leave a Comment