Monumentul Eroilor din Zalău (1925)

Marin Pop

Prima mare conflagrație mondială a însemnat multă jertfă și suferință, lăsând în urmă pierderi materiale uriașe, dar și foarte mulți copii orfani și văduve, care erau lăsate, de multe ori, în voia sorții, fără nici un venit.
Pentru a cinsti memoria celor care s-au jertfit pentru țara lor, la scurt timp după încheierea conflagrației a apărut lăudabila inițiativă de a înființa o asociație, care să se ocupe cu îngrijirea mormintelor eroilor, ridicarea unor monumente de for public etc. Astfel, la 12 septembrie 1919, ministrul de Război, general Corp de Armată Artur Văitoianu înainta regelui Ferdinand I al României un raport despre inițiativa înființării Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”. El sublinia că una dintre cele mai înalte datorii care li se impuneau generației care a trecut prin ororile primei mari conflagrații mondiale era îngrijirea mormintelor „atât de prețioase neamului nostru”. Îl informează că în multe localități „inițiativa privată a făcut pași măreți”, că preoții, dascălii, învățătorii, fruntașii satelor, intelectualii se adunau și se consfătuiau asupra modalităților de cinstire a memoriei eroilor și îngrijirea mormintelor. Totodată, consideră că era o „operă de recunoștință”, care avea „un înalt rol educativ” pentru generația lui și cea viitoare. În acest context, îl informează pe rege că a luat hotărârea de a înființa Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, sub înaltul patronaj al reginei Maria și cerea să-i fie recunoscută noii societăți calitatea de „persoană morală”, adică personalitatea juridică.
Răspunsul regelui Ferdinand vine chiar în acea zi, prin Decretul-lege nr. 4.106, prin care regele aprobă, „sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare”, recunoașterea calității de persoană morală a societății, care urma să aibă sediul în București. Principalul scop al societății era îngrijirea mormintelor eroilor căzuți în război.
În statutul societății se prevedea înființarea de filiale comunale, orășenești și județene în toată țara, care se aflau sub coordonarea unui Comitet central al cărui președinte de onoare era regina Maria.
În ceea ce privește filialele județene, conform statutului, aveau următoarea componență: cinci doamne, soții de ofițeri superiori sau inferiori, morți în război ori în viață, alese de către adunarea generală; fața bisericească cu funcția cea mai înaltă din capitala județului; comandantul militar cu gradul cel mai mare din localitate; prefectul județului; primarul orașului; comandantul cercului de recrutare; inginerul șef al județului; un profesor cu cea mai înaltă treaptă a învățământului obținută; comandantul companiei de jandarmi. De asemenea, se prevedea înființarea de filiale în orașe și comune, care urmau să aibă următoarea componență: cinci soții de militari de orice grad, morți în război sau în viață, alese de către adunarea generală; primarul comunei sau orașului; cea mai înaltă față bisericească; un profesor; jandarmul.
La nivelul județului Sălaj, președinte al societății a fost ales Iulian Andrei Domșa, prefectul județului Sălaj. A luat parte și el la Marele Război, în calitate de ofițer în rezervă, până în anul 1918. Reîntors de pe front, la 11 noiembrie 1918 a fost ales în funcția de comandant al gărzilor naționale românești din comitatul Sălaj, calitate în care a participat la marele praznic național de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
În fruntea filialei Zalău a Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” a fost ales primarul orașului, Nicodim Cristea, care îndeplinea și funcția de președinte al despărțământului Zalău al Astrei.
La inițiativa celor doi, s-a luat decizia ridicării unui monument închinat eroilor în cimitirul din Zalău, unde se află înmormântați 76 eroi de diferite etnii: români, maghiari, croați, ruși, sârbi și polonezi.
Primăria orașului Zalău a contribuit la ridicarea monumentului cu suma de 10.000 lei, iar Comitetul județean al Mormintelor Eroilor cu suma de 16.000 lei, la care s-au adăugat alte donații .
Monumentul a fost dezvelit în data de 28 mai 1925, de Ziua Eroilor, și a reprezentat o adevărată zi de sărbătoare pentru orașul Zalău. Conform relatărilor presei vremii, la eveniment au participat peste 5.000 de persoane.
Festivitățile au debutat la orele 10,30, când piața centrală a orașului Zalău s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulțimea de participanți. Erau prezente toate autoritățile, armata, instituțiile publice, școala etc. Muzica militară a intonat Imnul Regal, după care a urmat „tăcere generală de 10 minute”.
După terminarea acestei ceremonii, alaiul s-a îndreptat spre cimitirul eroilor, urmând să asiste la parastas și la dezvelirea monumentului eroilor. În fruntea impunătorului convoi se aflau preoții de diferite confesiuni.
Ajunși în cimitir, preoții confesiunilor românești, ortodoxă și greco-catolică au oficiat un parastas pentru odihna sufletelor eroilor căzuți în război.


Iulian Domșa, prefectul județului a luat cuvântul și a predat monumentul în grija Consiliului local, după care a luat cuvântul primarul orașului Zalău, Nicodim Cristea. În cuvântul său, primarul Zalăului a subliniat datoria morală a generației sale de a cinsti memoria eroilor căzuți în război: „Una dintre cele mai elementare datorințe pentru generația de azi este cultivarea prin toate mijloacele a amintirii eroilor, cari au trecut în Panteonul nemuririi prin jertfirea vieții lor pentru libertatea noastră”. Ridicarea monumentului era, în opinia sa, „o dovadă puternică a simțului de recunoștință”, pe care o avea societatea pentru „cei mai falnici, mai bravi și mai iubiți fii ai săi”. În calitatea sa de președinte al Societății „Mormintelor Eorilor Căzuți în Război”, filiala Zalău, ține să dea expresie „celor mai sincere sentimente de mulțumire sufletească” pentru realizarea acestui monument, „care va fi podoaba orașului nostru și mândria tuturor celor ce au contribuit la ridicarea lui”. Totodată, în numele Consiliului local ține să-și ia angajamentul solemn că în viitor va face tot posibilul pentru amenajarea completă a cimitirului eroilor, dându-și „perfect de bine seama de importanța sa națională și umanitară”. Încheie cu speranța că amintirea eroilor va contribui la realizarea unității sufletești a românilor: „Fie ca amintirea eroilor îngropați în cimitirul acesta și desvălirea monumentului acestuia să trezească în toți cei de față și din apropierea noastră sentimentul sfânt al datorințelor sale pentru închiegarea rândurilor și cimentarea celei mai puternice solidarități interne, ca astfel nu preste mult să realizăm și cea mai grea unire între toți Românii și cetățenii acestei țări: unirea sufletească”.
În numele bisericii a luat cuvântul protopopul greco-catolic al Zalăului, Traian Trufașiu, după care a urmat un moment foarte emoționant, pentru că un orfan de război a recitat o poezie, „storcând lacrimi din ochii ascultătorilor”. Din partea armatei a luat cuvântul locotenentul Todan.
În numele despărțământului Zalău al Astrei și al școlii a luat cuvântul Nicolae Nistor, revizor (inspector) școlar și secretar al despărțământului Astrei, care a realizat „salutul celor morți”, având în vedere faptul că a luat parte activă în luptele ce s-au purtat la linia de demarcație, ca ofițer în rezervă, iar o parte dintre cei morți erau tocmai soldații din unitatea pe care a comandat-o pe vremuri locotenentul Nicolae Nistor. Emoția, „avântul și căldura” cu care a rostit cuvântarea i-a impresionat adânc pe toți cei prezenți .
După terminarea ceremonialului din cimitir a urmat defilarea în Piață. Au defilat școlile, cohorta cercetașilor și armata, care „a defilat frumos ca întotdeauna”. De asemenea, a impresionat defilarea cercetașilor, „cari s-au prezentat foarte bine și drăguți”.
Seara a fost retragere cu torțe și iluminație, la care a luat parte un public numeros, „cu toate că vremea nu era tocmai favorabilă”.
Monumentul eroilor ridicat și dezvelit în cimitirul orașului Zalău are o înălțime de aproximativ 4 metri și este construit din plăci mari de granit. În vârful său, pe o placă de marmură albă, se întinde majestos vulturul roman, care simbolizează idealurile mărețe pentru care s-au luptat și s-au jertfit eroii din Primul Război Mondial și din toate timpurile, „ridicând prin moartea lor sus de tot cinstea țării și făcând-o temută de dușmani”. Crucea și sabia îmbinate în corpul vulturului simbolizează cele două puteri pe care s-a rezimat neamul românesc de-a lungul timpului: credința în Dumnezeu și tăria brațelor. Pe placa de marmură din vârful monumentului se găsește inscripția „Pro Patria”, iar mai jos, tot în partea din față a monumentului, un epitaf luat din versurile lui Mircea Rădulescu: „Și astăzi cu simțire pe veci însângerată,/ Spre voi, spre cei mai falnici, mai bravi și mai iubiți,/ Ne înălțăm mândria și lacrima curată,/ Spre voi ce ați căzut și totuși știu bine că trăiți”.
Ziua Eroilor anului 1925 a fost o adevărată sărbătoare, o zi de adevărată înălțare sufletească, de sărbătoarea Înălțării Domnului, zi în care zălăuanii au ieșit pentru câteva clipe din cotidian și și-au amintit de cei care s-au jertfit pentru ca ei să poată trăi în libertate.
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial țara noastră a intrat în sfera de influență sovietică, fiind ocupată de către trupele sovietice, până în anul 1958. În acest context, deși eroii nu ar trebui să fie diferențiați după etnie, confesiune, stare socială etc., ocupantul a impus modelul eroului sovietic, chiar construirea unui monument de tristă amintire, în fața Primăriei orașului Zalău. De asemenea, erau interzise comemorările eroilor români care au luptat pe frontul de Est, simbolurile creștine și regale. Monumentul eroilor din Zalău a avut de suferit și el, vulturul roman cruciat fiind deposedat de cele două simboluri: crucea pe care o avea în cioc și sabia din gheare. După cum se poate observa, reabilitarea monumentului nu s-a făcut până în prezent și nu înțelegem de ce, pentru că suntem la mai bine de 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989.

(Articol apărut în revista Caiete Silvane)

2 Thoughts to “Monumentul Eroilor din Zalău (1925)”

  1. Anonim

    Va să zică zici tu mărine că trebuiau comemorați și ăia care au comis crimele de la Odessa !

  2. Dan Adrian

    În schimb ii comemorăm pe eroii revoluției din 89 căzuți în Zalău. Îl comemorăm pe Wesselenyi, dar pe Horea, Cloșca și Crișan nu. Îi răsplătim pe toți torționarii și securiștii în viață cu pensii de zeci de mii de lei, iar veteranii de război care mai trăiesc sunt făcuți criminali de război, că au avut curajul sa lupte contra secerii și ciocanului. Vai de noi.

Dă-i un răspuns lui Dan Adrian Anulează răspunsul