Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor

În ziua de miercuri din Săptămâna Mare, ziua de dinainte de Joia Mare, are loc Pomenirea femeii păcătoase care L-a uns cu mir pe Iisus Hristos. Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor este ziua în care este pomenită în Biserică, la denie, femeia păcătoasă care L-a uns cu mir pe Iisus Hristos, din dorința de a i se ierta păcatele. Acest lucru s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă. Miercurea Mare este ziua în care Iuda Iscarioteanul L-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginţi fariseilor care voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post. După cum spun tradițiile din Săptămâna Mare, Miercurea Săptămânii Sfintelor Patimi este este ultima zi în care se mai pot face treburi casnice. Astăzi, mai este permis doar să se spele rufe şi să se calce, dar şi treburile câmpeneşti. După această zi, bărbații își ajută nevestele la treburile gospodărești. Miercurea Mare este dedicată Tâlcuirii Evangheliei în Biserică, la denie. Este unul dintre momentele care îndeamnă la pocăință. La Denia care se ține în Miercurea Mare este pomenită femeia păcătoasă care, din dorința de a i se ierta păcatele, a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa. „Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simțind Dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironosița și tânguindu-se a adus Ție mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Ca noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, și întunecată și fără de lună pofta păcatului. Primește izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoți cu norii apa din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele și adâncurile judecăților Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel Ce ai nemăsurata milă” (Idiomelar, glasul al VIII-lea, alcătuire a Casianei monahia, Triod). Acesta este considerat un simbol al pocăinței și al îndreptării omului păcătos.

 

Alte articole

Leave a Comment