După o poezie despre prune mi-am făcut 400 de prieteni din Zalău în două zile

– interviu cu poetul bucovinean Sorin Poclitaru –

Sorin Poclitaru s-a născut în anul 1968, în Pârteștii de Sus, județul Suceava. Locuiește și trăiește în Gura Humorului. A scris 21 de cărți de poezie – de dragoste, pentru copii, pamflete și o poveste. Cântă cam 130 de folkiști pe versurile lui. Plus câteva trupe de rock (Iris, Krypton), pop, dance, muzică populară. În timpul liber are o pizzerie (La Bomba). Organizează concerte de folk de vreo 10 ani (cam 500 până acum), festivaluri de folk – „20 de ani lumină” la Gura Humorului, “Ridică-te, Ștefane” la Putna, Galele folk Buziaș, “Inimă de român” la Ciocănesti, “Folk minor” la Tecuci, festivaluri de poezie – “Crimă cu premeditare”, “Prima carte”; un proiect național “Să dăm folk la școli”, o emisiune de radio “Să dăm folk la case”, spectacole de muzică și poezie împreună cu Ștefania Iacob, rubrică la radio Digifm – “Autorul social”, rubrică permanentă în revista de umor Scart – “Parodiind viața”.

Reporter: Cine este Sorin Poclitaru și când și-a descoperit pasiunea pentru poezie?

Sorin Poclitaru: Sorin Poclitaru este un bucovinean îndrăgostit de țara lui, de limba română, de râsul sănătos, de firea mucalită a românului, de tot ce înseamnă viața în lumea asta mică. Am 50 de ani și n-aș renunța la niciunul dintre ei.

Rep.: Se câștigă ceva din poezie sau e mai mult pasiune?

S. P.: Treaba cu banii din poezie e oarecum ciudată. Unii spun că poezia nu se vinde. Eu nu mă plâng. Atâta vreme cât oamenii vor avea o inimă, poezia va avea locul ei acolo. Și, uneori, noi ăștia care scriem, ajungem la ea. Este adevarat că e inflație de poezie. Din nefericire se scrie mult și prost. De asta poezia sperie. Unii oameni preferă să meargă pe autori foarte cunoscuți, din frica de a nu da rateuri. Spun că poezia nu se cumpară oamenii care scriu după un vocabular de 100 de cuvinte, care nu pot transmite nimic sau care pur și simplu nu găsesc drumul spre înălțime. Dar dacă ești suficient de bun, succesul te caută singurel. Și da, se câștigă bine din poezie. Cel mai recent am câștigat 20 de sticle de pălincă de Zalău!

Rep.: Cum îmbinați poezia cu muzica?

S. P.: Eu nu îmbin poezia cu muzica. O fac alții, și nu-s puțini. Sunt 130 de folkiști, de care știu eu, care cântă pe versurile mele. Dar mai sunt și cântăreți de muzică populară, mai sunt niște rockeri de la Iris, mai niște oameni de prin pop, dance. Lumea folosește versurile mele pentru că au balans, rimă și că din când în când au poveste.

Rep.: A devenit muzica folk în România una de nișă? Ce părere aveți de noua generație de folkiști?

S. P.: Muzica folk a fost dintotdeauna o muzică de nișă. Exceptând perioada cenaclului Flacara, când muzica folk era un simbol al tinereții și al libertății, în tot restul timpului a fost o muzică de nișă. Poate și pentru că muzica folk se bazează pe poezie și nu pe texte. Ori poezia te îndeamnă să asculți versurile. Uneori gânditul sperie la fel de mult cum sperie cititul.
Nu știu ce întelegeți prin noua generație de folkiști. Pentru că exceptând vechii componenți ai cenaclului, toți sunt din generația nouă. Dacă vă referiți la tineri, aveți niște omuleți absolut minunați care vin din urmă. Ștefania Iacob, Sebastian Ionel, Vlad Calimandruc, Cosmin Mariciuc, Iulia Lupșa, Șerban Gosa. Sunt doar câțiva din cel mai nou val. Tineri de care veți mai auzi. Pe Ștefania o vedeti pe 13 decembrie la Zalău. Are 20 de ani și a scos al treilea album de autor.

Rep.: În 13 decembrie aveți la Zalău concert și lansare de carte. Ce transmiteți zălăuanilor?
S. P.: Abia aștept să vin la Zalău. Am mai fost acum 25 de ani cred, când am câștigat marele premiu la festivalul de umor. Eram tânăr și frumos. Frumos mai sunt încă. Lansez această nouă carte, în premieră, la Zalău și sunt super încântat. După o poezie despre prune mi-am făcut 400 de prieteni din Zalău în două zile. Mi-aș dori să mă întâlnesc cu toți la Casa de Cultură a Sindicatelor, sa-i privesc în ochi și să le spun: Noa, amu e vremea să testăm o oiagă de palincă la locul unde se face. A, și să le mulțumesc pentru că sunt așa faini.
A consemnat Daniel Mureșan

Alte articole

One Thought to “După o poezie despre prune mi-am făcut 400 de prieteni din Zalău în două zile”

  1. anonim

    IOI ….da faina-i poezia, mai SORINE …daca vrei sa mai vii pe la ZALAU inca-un premiu sa mai iei , (te aspteptam )

Leave a Comment